ÎNCOIFÁT, -Ă, încoifați, -te, adj. (Rar) Care poartă coif. Pe calu-i alb călare Tînăr mîndru și-ncoifat. COȘBUC, P. II 65. Ostașii înzeoați și încoifați. BĂLCESCU, O. I 122.

ÎNCOIFÁT, -Ă, încoifați, -te, adj. (Rar) Care poartă coif. – Din în- + coif.