ÎNCOCLEȚÍ vb. IV. v. încocleța.

ÎNCOCLEȚÍ vb. v. încăiera, încleșta.

încoclețí, pers. 3 sg. încoclețéște, vb. IV refl. (reg.) a se porni, a începe, a se încinge, a se stârni.

încoclețí v. a se încinge: mi se încocleți o luptă ISP. [V. cocleț: metaforă luată din tehnica țesutului și analogă cu sinonimul încăierà].

încoclețésc v. tr. (d. cocleț). Înod în cît să formeze coclețĭ: un fir încoclețit. V. refl. Mă înod formînd coclețĭ. Fig. Mă aprind, mă încing: lupta se încoclețise.

încocleți vb. v. ÎNCĂIERA. ÎNCLEȘTA.