ÎNCOCLEȚÁ, încoclețez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) încleșta, a (se) încăiera. [Var.: încoclețí vb. IV.] – Din în- + cocleți (pl. lui coclete).

încoclețá, încoclețéz, vb. I (reg.) a apuca strâns, a înhăța, a încleșta.