20 definiții pentru încleiere
ÎNCLEIÁ, încleiez,
vb. I.
Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦
Refl. A se lipi. ♦
Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦
Refl. A se face, a deveni cleios. ♦
Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni.
2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [
Prez. ind. și: încléi] –
În +
clei. ÎNCLEIÉRE, încleieri,
s. f. Acțiunea de a (se) încleia și rezultatul ei; încleială. –
V. încleia. ÎNCLEIÁ, încleiez,
vb. I.
Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦
Refl. A se lipi. ♦
Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦
Refl. A se face, a deveni cleios. ♦
Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni.
2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [
Prez. ind. și: încléi] –
În +
clei. ÎNCLEIÉRE, încleieri,
s. f. Acțiunea de a (se) încleia și rezultatul ei; încleială. –
V. încleia. ÎNCLEIÁ, încleiez și încléi,
vb. I.
1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73.
2. Refl. A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. ♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini. ♦
Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. ♦
Fig. A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14.
3. Tranz. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență. – Variantă:
încleí vb. IV.
ÎNCLEIÉRE s. f. Acțiunea de
a (se) încleia și rezultatul ei. Variantă:
încleíre s. f. încleiá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 încleiáză, 1
pl. încleiém;
conj. prez. 3 să încleiéze;
ger. încleínd
încleiére s. f.,
g.-d. art. încleiérii;
pl. încleiéri
încleiá vb., ind. prez. 1 sg. încleiéz, 3 sg. și pl. încleiáză, 1 pl. încleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. încleiéze; ger. încleínd încleiére s. f., g.-d. art. încleiérii; pl. încleiéri ÎNCLEIÁ vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola. ÎNCLEIÉRE s. 1. lipire, lipit, (rar) încleială. (~ unui obiect.) 2. (TEHN.) ancolare. A încleia ≠ a descleia, a dezlipi Încleiere ≠ descleiere, dezlipire A SE ÎNCLEIÁ mă încléi intranz. 1) (despre obiecte sau despre părți ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanțe lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) fălcile a i se încleșta (cuiva) fălcile. A i ~ (cuiva) limba (în gură) a-i înțepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanțe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + clei A ÎNCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se încleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o soluție sau emulsie cleioasă (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (părți ale corpului, obiecte de îmbrăcăminte) A murdări cu ceva cleios. [Sil. în-cle-] /în + clei încléĭ și
-ĭéz, a
-ĭá v. tr. (Se conj. încleĭem, -ĭațĭ; -eind). Lipesc cu cleĭ, maĭ ales vorbind de lemne.
ÎNCLEIA vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola. ÎNCLEIERE s. 1. lipire, lipit, (rar) încleială. (~ unui obiect.) 2. (TEHN.) ancolare. ÎNCLEIÉRE (< încleia) s. f. 1. Operație de îmbinare nedezmembrabilă cu clei a două piese din materiale hidrofile (lemn, hârtie etc.); lipire cu clei. 2. Operație care constă în îmbibarea hârtiei (în masă sau la suprafață) cu o emulsie sau soluție specială, care îi conferă impermeabilitate, rezistență la absorbția cernelurilor, rigiditate, rezistență mecanică etc. 3. Operație de acoperire a fibrelor de urzeală cu o peliculă subțire de substanțe cleioase (făină, amidon etc.), executată în scopul măririi netezimii și a rezistenței la solicitări mecanice și la frecare. încleiere dex online | sinonim
încleiere definitie
Intrare: încleia (1 înclei)
încleia 1 înclei verb grupa I conjugarea I
Intrare: încleiere
încleiere substantiv feminin
Intrare: încleia (1 încleiez)
încleia 1 încleiez verb grupa I conjugarea a II-a