Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

├ÄNCLEI├ü, ├«ncleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a ├«mbina ╚Öi a fixa cu clei piese de lemn, h├órtie etc. ÔÖŽ Refl. A se lipi. ÔÖŽ Refl. A se murd─âri, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ÔÖŽ Refl. A se face, a deveni cleios. ÔÖŽ Refl. Fig. (Despre f─âlci) A se ├«ncle╚Öta; (despre limb─â) a se ├«n╚Ťepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu solu╚Ťii coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ncl├ęi] ÔÇô ├Än + clei.
├ÄNCLEI├üT1 s. n. Faptul de a (se) ├«ncleia. ÔÇô V. ├«ncleia.
├ÄNCLEI├üT2, -─é, ├«ncleia╚Ťi, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ÔÖŽ Uns cu clei. 2. (Despre materiale) Tratat cu o solu╚Ťie sau cu o emulsie ├«n cursul procesului de fabrica╚Ťie pentru a face impermeabil. ÔÇô V. ├«ncleia.
├ÄNCLEI├ü, ├«ncleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a ├«mbina ╚Öi a fixa cu clei piese de lemn, h├órtie etc. ÔÖŽ Refl. A se lipi. ÔÖŽ Refl. A se murd─âri, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ÔÖŽ Refl. A se face, a deveni cleios. ÔÖŽ Refl. Fig. (Despre f─âlci) A se ├«ncle╚Öta; (despre limb─â) a se ├«n╚Ťepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu solu╚Ťii coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. ╚Öi: ├«ncl├ęi] ÔÇô ├Än + clei.
├ÄNCLEI├üT1 s. n. Faptul de a (se) ├«ncleia. ÔÇô V. ├«ncleia.
├ÄNCLEI├üT2, -─é, ├«ncleia╚Ťi, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ÔÖŽ Uns cu clei. 2. (Despre materiale) Tratat cu o solu╚Ťie sau cu o emulsie ├«n cursul procesului de fabrica╚Ťie pentru a face impermeabil. ÔÇô V. ├«ncleia.
├ÄNCLEI├ü, ├«ncleiez ╚Öi ├«ncl├ęi, vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (├«n vederea lipirii). Patru doage ├«╚Öi alege, Le-ntocme╚Öte, le-ncleiaz─â. IOSIF, P. 73. 2. Refl. A se lipi. ├Än pletele lui bogate... se-ncleiaser─â acum buc─â╚Ťi de b─âlegar. GALAN, Z. R. 361. ÔÖŽ A se murd─âri de clei sau de ceva cleios. S-a ├«ncleiat pe m├«ini. ÔÖŽ Fig. (Despre f─âlci) A se ├«ncle╚Öta; (despre limb─â) a se ├«n╚Ťepeni. ╚Üi se ├«ncleie limba ├«n gur─â ╚Öi ├«ncepi a bolborosi turce╚Öte. CREANG─é, P. 260. Valeu, c─â mi s-o ├«ncleiat f─âlcile. ALECSANDRI, T. I 45. ÔÖŽ Fig. A se face cleios. Cu gura fript─â, de i se ├«ncleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeal─â cu o solu╚Ťie sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ÔÖŽ A acoperi cu scrobeal─â de amidon h├«rtiile fotografice ├«nainte de a le face fotosensibile. ÔÖŽ A trata cu un coloid pasta din care se face h├«rtia, pentru a-i da consisten╚Ť─â ╚Öi rezisten╚Ť─â. ÔÇô Variant─â: ├«ncle├ş vb. IV.
ÎNCLEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încleia.
├ÄNCLEI├üT2, -─é, ├«ncleia╚Ťi, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ÔÖŽ Uns cu clei. [Prindea porumbelul] cu nuia ├«ncleiat─â ├«n v├órf. PAS, Z. I 129. 2. (Despre un material) Tratat cu o solu╚Ťie sau o emulsie ├«n cursul procesului de fabrica╚Ťie. ÔÇô Variant─â: ├«ncle├şt, -─â (ISPIRESCU, L. 146) adj.
├ÄNCLE├ŹT, -─é adj. v. ├«ncleiat.
├«nclei├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«nclei├íz─â, 1 pl. ├«nclei├ęm; conj. prez. 3 s─â ├«nclei├ęze; ger. ├«ncle├şnd
încleiát s. n.
├«nclei├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nclei├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nclei├íz─â, 1 pl. ├«nclei├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nclei├ęze; ger. ├«ncle├şnd
încleiát s. n.
ÎNCLEIÁ vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.
ÎNCLEIÁT adj. lipit. (Obiect ~.)
A ├«ncleia Ôëá a descleia, a dezlipi
A SE ├ÄNCLEI├ü m─â ├«ncl├ęi intranz. 1) (despre obiecte sau despre p─âr╚Ťi ale lor) A se ├«mpreuna cu ajutorul unei substan╚Ťe lipicioase. ÔŚŐ A i ~ (cuiva) f─âlcile a i se ├«ncle╚Öta (cuiva) f─âlcile. A i ~ (cuiva) limba (├«n gur─â) a-i ├«n╚Ťepeni (cuiva) limba (├«n gur─â). 2) (despre substan╚Ťe v├óscoase) A adera r─âm├ón├ónd prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de m├óini. 3) A deveni cleios. P├óinea se ├«ncleie. /├«n + clei
A ├ÄNCLEI├ü ~i├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«ncleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o solu╚Ťie sau emulsie cleioas─â (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (p─âr╚Ťi ale corpului, obiecte de ├«mbr─âc─âminte) A murd─âri cu ceva cleios. [Sil. ├«n-cle-] /├«n + clei
├«ncl├ę─ş ╚Öi -─ş├ęz, a -─ş├í v. tr. (Se conj. ├«ncle─şem, -─şa╚Ť─ş; -eind). Lipesc cu cle─ş, ma─ş ales vorbind de lemne.
ÎNCLEIA vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.
ÎNCLEIAT adj. lipit. (Obiect ~.)
├ÄNCLE├ŹT, -─é, ├«nclei╚Ťi, -te, adj. v. ├ÄNCLEI. ÔÇô [DLRM]

încleiat dex online | sinonim

încleiat definitie

Intrare: încleia (1 înclei)
încleia 1 înclei verb grupa I conjugarea I
Intrare: încleia (1 încleiez)
încleia 1 încleiez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încleiat (adj.)
încleit adjectiv
încleiat 1 adj. adjectiv
Intrare: încleiat (s.n.)
încleiat 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular