ÎNCIOCĂLÁ, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega împreună, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.

ÎNCIOCĂLÁ, înciocălez, vb. I. Tranz. (Reg.) A lega laolaltă, a împreuna ceva. ♦ A aranja, a potrivi. – Probabil în + ciocălău.

înciocălá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înciocăleáză

înciocălá vb., ind. prez. 1 sg. înciocăléz, 3 sg. și pl. înciocăleáză

ÎNCIOCĂLÁ vb. v. închipui, încropi, înfiripa, înjgheba.

încĭocăléz v. tr. (d. cĭoaclă. V. descĭocălez). Montez, compun. Articulez (vorbe).

înciocăla vb. v. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA.