încintá, pers. 3 sg. încíntă, vb. I (reg.) 1. a aprinde, a încinge. 2. (refl.) a se înfierbânta, a se aprinde (de căldură sau mânie), a se înfoca, a se încălzi (într-o discuție).

încínt (mă), a -á v. refl. (lat. *incentare și *incensare [ca pultare și pulsare], d. incendere, incensum, a aprinde. V. încing 2). Olt. Mă aprind, mă înferbînt: picĭoru s’a încintat în cizmă.