Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

├ÄNC├ŹNGE2, ├«nc├şng, vb. III. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nf─â╚Öur─â peste mijloc cu cing─âtoare, un br├óu etc. 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) prinde o arm─â la br├óu (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A ├«nconjura (din toate p─âr╚Ťile), a ├«mpresura. [Perf. s. ├«ncinsei, part. ├«ncins] ÔÇô Lat. incingere.
├ÄNC├ŹNGE1, ├«nc├şng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flac─âr─â mare, a se aprinde bine. ÔŚŐ Tranz. fact. El ├«ncinge focul. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) ├«nfierb├ónta, a (se) ├«nc─âlzi tare. ÔÖŽ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a cople╚Öi pe cineva; a consuma, a mistui. ÔÖŽ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se ├«nfl─âc─âra. ÔÖŽ Refl. ╚Öi tranz. Fig. (Despre o lupt─â, o confruntare, o discu╚Ťie etc.) A (se) ├«nte╚Ťi. 3. Refl. (Despre f├ón, cereale, f─âin─â etc.) A ├«ncepe s─â se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. ├«ncinsei, part. ├«ncins] ÔÇô Lat. incendere.
├ÄNC├ŹNGERE2, ├«ncingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncinge2 ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«ncinge2.
├ÄNC├ŹNGERE1, ├«ncingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncinge1 ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ M─ârire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei ac╚Ťiuni normale de ├«nc─âlzire, ca rezultat al ferment─ârii sau al altor fenomene biologice ori de alt─â natur─â. ÔÇô V. ├«ncinge1.
├ÄNC├ŹNGE2, ├«nc├şng, vb. III. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«nf─â╚Öura peste mijloc cu o cing─âtoare, un br├óu etc. 2. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) prinde o arm─â de mijlocul corpului (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A ├«nconjura (din toate p─âr╚Ťile), a ├«mpresura. [Perf. s. ├«ncinsei, part. ├«ncins] ÔÇô Lat. incingere.
├ÄNC├ŹNGE1, ├«nc├şng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flac─âr─â mare, a se aprinde bine. ÔŚŐ Tranz. fact. El ├«ncinge focul. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) ├«nfierb├ónta, a (se) ├«nc─âlzi tare. ÔÖŽ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a cople╚Öi pe cineva; a consuma, a mistui. ÔÖŽ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se ├«nfl─âc─âra. ÔÖŽ Refl. ╚Öi tranz. Fig. (Despre o lupt─â, o confruntare, o discu╚Ťie etc.) A (se) ├«nte╚Ťi. 3. Refl. (Despre f├ón, cereale, f─âin─â etc.) A ├«ncepe s─â se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. ├«ncinsei, part. ├«ncins] ÔÇô Lat. incendere.
├ÄNC├ŹNGERE2, ├«ncingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncinge2 ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«ncinge2.
├ÄNC├ŹNGERE1, ├«ncingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncinge1 ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ M─ârire a temperaturii unui obiect sau a unui material ca urmare a unei ac╚Ťiuni normale de ├«nc─âlzire, ca rezultat al ferment─ârii sau al altor fenomene biologice ori de alt─â natur─â. ÔÇô V. ├«ncinge1.
├ÄNC├ŹNDE vb. III v. ├«ncinge1.
├ÄNC├ŹNDERE s. f. v. ├«ncingere1.
├ÄNC├ŹNGE2, ├«nc├şng, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cing─âtoare, un br├«u etc.) A ├«nf─â╚Öura (str├«ng├«nd) ├«n jurul mijlocului. ╚śi-a ├«ncins br├«ul. Ôľş Scoase trei fr├«ne pe cari, la sfatul calului, le ╚Öi ├«ncinse pe sub c─âma╚Ö─â. BOTA, P. 30. ÔŚŐ Fig. Cerul ├«ncinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129. ÔŚŐ (Cu privire la partea corpului care este ├«ncins─â; determinarea este introdus─â prin prep. ┬źcu┬╗) ├Ä╚Öi ├«ncinse mijlocul cu un br├«u lat. ÔŚŐ Refl. [Dacii] se ├«ncingeau la br├«u cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. ├Än c─âma╚Ö─â, ├«ncins cu br├«u cu ciucuri, portul ╚Ťi-era ca ├«nf─â╚Ťi╚Öarea c─âminului t─âu de alb. ARGHEZI, P. T. 9. Se ├«ncinse pe deasupra ╚Öalului cu curea lat─â. NEGRUZZI, S. I 23. Cu br├«u ro╚Öu se-ncingea. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 244. ÔŚŐ Refl. Fig. Se-ncinge cu aur cununa P─âdurii de brad de pe culmi. CO╚śBUC, P. II 15. ÔŚŐ Refl. (Cing─âtoarea nu este indicat─â) Nu te-ncinge, m├«ndro, lat... Ci te-ncinge str├«ns ╚Öi bine. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 254. ÔŚŐ (Subiectul este cing─âtoarea) Un br├«u albastru de m─âtas─â ├«i ├«ncingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. Ml─âdiul trup i-l ├«ncingea Un br├«u de-argint. CO╚śBUC, P. I 57. 2. A prinde o arm─â de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe m├«nici ╚Öi ├«ncing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. ├Äncinse sabia... la br├«u. RETEGANUL, P. I 9. P─âturic─â ├«ncinse iataganul. FILIMON, C. 271. 3. Fig. A ├«nconjura (din toate p─âr╚Ťile), a ├«mpresura. De trei zile-acum pe mare... V├«ntul sufl─â ╚Öi ne-mpinge, Orizonul ne ├«ncinge, Ca un cerc nem─ârginit. ALECSANDRI, P. A. 83. ÔŚŐ Refl. ├Ämprejurul cur╚Ťii se ├«ncinge un gard de c─âtin─â. G├ÄRLEANU, L. 9. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. ├«ncinsei; part. ├«ncins. ÔÇô Variant─â: c├şnge vb. III.
├ÄNC├ŹNGE1, ├«nc├şng, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A se aprinde puternic, a arde cu flac─âr─â mare. Focul se ├«ncingea greoi. Ardea numai ├«nl─âuntru ╚Öi mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. Flac─âra ├«ncepu a se ├«ncinge. ODOBESCU, S. I 21. Focul c├«nd se ├«ncinge, Anevoie se stinge. PANN, P. V. III 12. ÔŚŐ Tranz. (Rar) Desprinse vreo dou─â sc├«nduri... le arunc─â pe foc... focul le ├«ncinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. (Poetic) Fl─âc─ârile ├«ncingeau z─ârile. SADOVEANU, O. I 247. Voi, norilor m─ât─âh─âlo╚Öi, ├Äncing─â-v─â fl─âc─âri albastre. TOMA, C. V. 353. 2. Refl. (Despre obiecte) A se ├«nfierb├«nta tare; a se ├«nc─âlzi (p├«n─â la incandescen╚Ť─â). Soba s-a ├«ncins. ÔŚŐ Tranz. Oltul str─âbate uria╚Öa monotonie a c├«mpiei. S├«nt ├«ntinderi nesf├«r╚Öite de p─âm├«nt, pe care soarele le ├«ncinge ca pe ni╚Öte cuptoare. BOGZA, C. O. 386. La c─âldura soarelui de prim─âvar─â, care ├«ncepuse s─â ├«ncing─â fa╚Ťa mla╚Ötinilor, o moliciune pl─âcut─â cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286. 3. Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune; cu privire la o fiin╚Ť─â) A cuprinde; a consuma, a mistui. ├Änte╚Ťindu-l ╚Öi ├«ncing├«ndu-l dorul de p─ârin╚Ťi, hot─âr├« s─â se duc─â. ISPIRESCU, L. 103. Amoroase porumbi╚Ťe... zboar─â c─âtre dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35. ÔÖŽ Refl. A se manifesta puternic, a se aprinde. Dragostea... se ├«ncinsese ├«ntre ei. ISPIRESCU, L. 78. ÔÖŽ (Cu privire la ac╚Ťiuni ├«n desf─â╚Öurare) A ├«ncepe cu putere, cu aprindere, a desf─â╚Öura puternic. B─âie╚Ťii ├«ncinser─â o hor─â de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13. ÔŚŐ Refl. R─âsun─â ghitara fierbinte ╚Öi-ntins ╚śi jocul se-ncinge s─âlbatic ╚Öi-aprins. CO╚śBUC, P. I 143. Dan relu─â discu╚Ťia. Atunci se ├«ncinse o ceart─â crud─â, ├«nveninat─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 313. Unde nu se ├«ncinge ├«ntre d├«n╚Öii o b─âtaie cr├«ncen─â. CREANG─é, A. 112. 4. Refl. (Despre cereale, f─âin─â etc.) A ├«ncepe s─â fermenteze din pricina umezelii ╚Öi a c─âldurii care urmeaz─â dup─â aceea; a se strica, a se aprinde. S-a ├«ncins m─âlaiul. Ôľş Dac─â se ├«nt├«mpl─â ca bobii de fasole s─â nu fie bine usca╚Ťi... este de neap─ârat─â trebuin╚Ť─â ca fasolea s─â se usuce, ├«ntinz├«ndu-se la soare... c─âci altfel se aprinde, se ├«ncinge, se ├«nnegre╚Öte ╚Öi prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. ├«ncinsei, part. ├«ncins. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi regional) ├«nc├şnde (TEODORESCU, P. P. 322) vb. III.
├ÄNC├ŹNGERE2, ├«ncingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncinge2 ╚Öi rezultatul ei.
├ÄNC├ŹNGERE1, incingeri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncinge1 ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ├«nc├şndere s. f.
├«nc├şnge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nc├şng, 1 pl. ├«nc├şngem, perf. s. 1 sg. ├«ncins├ęi, 1 pl. ├«nc├şnser─âm; ger. ├«ncingß║ąnd; part. ├«nc├şns
├«nc├şngere s. f., g.-d. art. ├«nc├şngerii; pl. ├«nc├şngeri
├«nc├şnge (a ├«nfierb├ónta, a ├«nf─â╚Öura cu o cing─âtoare) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nc├şng, perf. s. 1 sg. ├«ncins├ęi, 1 pl. ├«nc├şnser─âm; ger. ├«ncing├ónd; part. ├«nc├şns
├«nc├şngere (m─ârire a temperaturii, ├«nf─â╚Öurare) s. f., g.-d. art. ├«nc├şngerii; pl. ├«nc├şngeri
├ÄNC├ŹNGE vb. (├«nv.) a (se) ├«nf─â╚Öura, a (se) str├ónge, (├«nv.) a (se) ├«mprejura. (Un br├óu ├«i ~ mijlocul; se ~ cu un br├óu.)
├ÄNC├ŹNGE vb. v. intensifica, ├«mpresura, ├«ncercui, ├«nconjura, ├«nfl─âc─âra, ├«nfoca, ├«nro╚Öi, ├«nte╚Ťi.
├ÄNC├ŹNGE vb. 1. a arde, a ├«nc─âlzi, a ├«nfierb├ónta. (A ~ cuptorul de p├óine.) 2. a ├«nfierb├ónta, (├«nv. ╚Öi reg.) a pripi. (Fl─âc─ârile ├«i ~ obrazul.) 3. v. coace. 4. a dogori, a ├«nfierb├ónta, (rar) a r─âscoace. (Soarele ~ p─âm├óntul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgor├«, (├«nv.) a se scoace. (F├ónul s-a ~.)
├ÄNC├ŹNGERE s. ├«ncins, ├«nf─â╚Öurare, ├«nf─â╚Öurat, str├óngere, str├óns. (~ br├óului pe talie.)
├ÄNC├ŹNGERE s. 1. ├«nfierb├óntare. (~ plitei.) 2. aprindere. (~ f├ónului.)
A (se) ├«ncinge Ôëá a (se) descinge
A ├«ncinge Ôëá a descinge
├«nc├şnge (├«nc├şng, ├«nc├şns), vb. ÔÇô 1. A aprinde, a lua foc. ÔÇô 2. (Refl.) A arde, a se mistui. ÔÇô 3. A ├«nc─âlzi. ÔÇô 4. (Refl.) Despre gr├«u, a se ├«ncinge, a fermenta. ÔÇô Var. ├«ncinde. Lat. incend─Ľre (Cre╚Ťu, Col. lui Traian, IV, 246; Pu╚Öcariu 821; Candrea-Dens., 848; REW 4346; DAR), cf. it. incendere, prov. encender, sp., port. encender. A ajuns s─â se confunde sub aspect fonetic cu a ├«ncinge ÔÇ×a ├«nf─â╚Öura peste mijloc o cing─âtoareÔÇŁ, din lat. cingere. ÔÇô Der. ├«ncins, s. n. (├«nv., exaltare, pasiune).
A ├ÄNC├ŹNGE ├«nc├şng tranz. 1) (cing─âtori) A ├«nf─â╚Öura str├óng├ónd bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cing─âtoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«nv─âlui; a ├«mpresura. [Ger. ├«ncinz├ónd] /<lat. incingere
A SE ├ÄNC├ŹNGE m─â ├«nc├şng intranz. 1) (despre foc, fl─âc─âri etc.) A ├«ncepe s─â ard─â cu intensitate. ~ cuptorul. 2) (despre f├ón, cereale, f─âin─â etc.) A-╚Öi pierde propriet─â╚Ťile ini╚Ťiale (din cauza umezelii, ├«ngr─âm─âdirii etc.), c─âp─ât├ónd gust nepl─âcut; a se aprinde. F├ónul s-a ├«ncins. 3) rar (despre persoane) A c─âp─âta tot mai mult suflet; a se ├«nsufle╚Ťi; a se ├«nfl─âc─âra; a se anima; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza; a se ambala. 4) (despre discu╚Ťii, lupte etc.) A deveni mai intens; a se ├«nte╚Ťi; a se ├«nt─âri. /<lat. incingere
├«ncinge v. a ├«nf─â╚Öur─â mijlocul corpului, a coprinde ├«mprejur: ├«ncinge╚Ťi-v─â spada. [Lat. INCINGERE].
încinge v. 1. a se aprinde: jocul se încinse; fig. se încinse o convorbire, o luptă; 2. a se încălzi și a se strica (de grâu, fân). [Vechiu-rom. încinde = lat. INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse].
├«nc├şnd, V. ├«ncing 2.
1) ├«nc├şng, -├şns, a -e v. tr. (lat. in-cingere, it. [in]-congere ╚Öi -c├şgnere, pv. [en]-cenher, fr. [en] ceindre, sp. ce├▒ir, pg. cingir. V. cing─âtoare, ching─â, incint─â). Leg mijlocu corpulu─ş cu br├«u, cu curea┼şa ╚Ö. a.: a ├«ncinge trupu cu curea┼şa. ├Äm─ş ├«ncing fruntea cÔÇÖo cunun─â, ├«m─ş pun o cunun─â. V. refl. M─â leg la mijloc cu: m─â ├«ncing cu curea┼şa, cu sabia (adic─â ├«m─ş pun sabia). ÔÇô Se zice ma─ş rar ╚Öi ├«ncing sabia ├«ld. m─â ├«ncing cu sabia, ca ├«mbrac ha─şna ├«ld. m─â ├«mbrac cu ha─şna.
2) ├«nc├şng (m─â), -├şns, a -e v. refl. (lat. inc├ęndere, a aprinde, d. *c├índere; it. inc├ęndere, pv. encendre, sp. pg. encender. V. candid, candelabru, policandru, ├«ncint, incendi┼ş). M─â aprind, m─â ├«nc─âlzesc tare: focu sÔÇÖa ├«ncins, soba sÔÇÖa ├«ncins. Fig. Vorba, lupta sÔÇÖa ├«ncins. M─â stric din cauza c─âlduri─ş, vorbind de cereale: gr├«u, porumbu sÔÇÖa ├«ncins ├«n hambar. ÔÇô Rar ╚Öi transitiv: mÔÇÖa┼ş ├«ncins frigurile. Vech─ş ├«ncind ╚Öi -inz, a ├«ncinde.
încinz, V. încing 2.
ÎNCINGE vb. 1. (înv.) a (se) împrejura. (Se ~ cu un brîu.) 2. a înfășura, a strînge. (Un brîu îi ~ mijlocul.)
├«ncinge vb. v. INTENSIFICA. ├ÄMPRESURA. ├ÄNCERCUI. ├ÄNCONJURA. ├ÄNFL─éC─éRA. ├ÄNFOCA. ├ÄNRO╚śI. ├ÄNTE╚ÜI.
ÎNCINGE vb. 1. a arde, a încălzi, a înfierbînta. (A ~ cuptorul de pîine.) 2. a înfierbînta, (înv. și reg.) a pripi. (Flăcările îi ~ obrazul.) 3. a se coace, a se înfierbînta. (S-a ~ stînd lîngă sobă.) 4. a dogori, a înfierbînta, (rar) a răscoace. (Soarele ~ pămîntul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (reg.) a se izgorî, (înv.) a se scoace. (Fînul se ~.)
ÎNCINGERE s. încins, înfășurare, înfășurat, strîngere, strîns. (~ brîului pe talie.)
ÎNCINGERE s. 1. înfierbîntare. (~ plitei.) 2. aprindere. (~ fînului.)
a se ├«ncinge t─âr├ó╚Ťa (├«n cineva) expr. a se ├«nfuria (pe cineva).
încinge, încing v. t. a bate.

încingere dex online | sinonim

încingere definitie

Intrare: încinge (înfășura)
încinge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: încinge (arde)
încinde grupa a III-a verb conjugarea a X-a
încinge verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: încingere (înfășurare)
încingere substantiv feminin
Intrare: încingere (încălzire)
încingere substantiv feminin
încindere substantiv feminin