ÎNCINCÍ, încincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – În + cinci.

ÎNCINCÍT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare; cvintuplu. – V. încinci.

ÎNCINCÍ, încincesc, vb. IV. Tranz. A face de cinci ori mai mult sau mai mare. – În + cinci.

ÎNCINCÍT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare; cvintuplu. – V. încinci.

ÎNCINCÍ, încincesc, vb. IV. Tranz. A înmulți cu cinci, a face de cinci ori mai mare. Întreprinderea și-a încincit producția. ◊ Refl. pas. Veniturile gospodăriei agricole colective s-au incincit.

ÎNCINCÍT, -Ă, încinciți, -te, adj. Înmulțit sau mărit de cinci ori, devenit de cinci ori mai mare.

încincí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încincésc, imperf. 3 sg. încinceá; conj. prez. 3 să încinceáscă

*încincít adj. m., pl. încincíți; f. încincítă, pl. încincíte

încincí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încincésc, imperf. 3 sg. încinceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încinceáscă

A ÎNCINCÍ ~ésc tranz. A mări de cinci ori. /în + cinci

încincì v. a (se) face de cinci ori mai mare.

încincésc v. tr. Fac de cincĭ orĭ maĭ mare. V. refl. Mă fac de cincĭ orĭ maĭ mare.

încincít, -ă adj. Mărit, augmentat de cincĭ orĭ. Adv. Încincit maĭ mult.