ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, (1) închizătoare, s. n., (2) închizători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizătoare] – închide + suf. -ător.

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, închizătoare, s. n., s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și: (2) închizători] – Închide + suf. -ător.

ÎNCHIZĂTOÁRE, închizători, s. f. Dispozitiv de închidere a unei uși (v. clanță), a unui geamantan, a unei cărți etc. Carte veche, legată în piele, cu închizători de alamă.

ÎNCHIZĂTÓR, închizătoare, s. n. Dispozitiv care închide sau deschide țeava unei arme la partea unde se introduce proiectilul. Santinela, clămpănindu-și închizătorul armei, se oprea drept în fața lui. CAMILAR, N. I 362.

închizătoáre (dispozitiv de închidere) s. f., g.-d. art. închizătórii; pl. închizătóri

închizătór (dispozitiv la arme) s. n., pl. închizătoáre

închizătoáre (dispozitiv de închidere a unui obiect) s. f., g.-d. art. închizătórii; pl. închizătóri

închizătór (dispozitiv la o armă de foc) s. n., pl. închizătoáre

închizătoáre s. f., pl. închizătoare / închizători

ÎNCHIZĂTOÁRE s. v. paranteză.

ÎNCHIZĂTOÁRE ~óri n. Dispozitiv pentru închidere. /a închide + suf. ~ătoare

ÎNCHIZĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru închiderea țevii unei arme de foc (în partea pe unde se introduce cartușul). /a închide + suf. ~ător

închizătoáre f., pl. orĭ. Lucru care servește la închidere, cum e ușa, fereastra, o sponcă care ar închide scoarțele uneĭ cărțĭ scorțite, un capac ș. a.

închizătoare s. v. PARANTEZĂ.

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE (< închide) s. n., s. f. 1. (MILIT.) Dispozitiv care închide partea dinapoi a țevii gurilor de foc de infanterie și de artilerie. 2. S. f. Dispozitiv de închidere a unui obiect. 3. S. m. (La rugby) Nume dat ultimului jucător din grămadă.