Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«nchiriere

├ÄNCHIRI├ü, ├«nchiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua ├«n folosin╚Ť─â temporar─â un bun mobil sau imobil, ├«n schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Din [a da sau a lua] ├«n chirie.
├ÄNCHIRI├ëRE, ├«nchirieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nchiria ╚Öi rezultatul ei; loca╚Ťie. ÔŚŐ Contract de ├«nchiriere = contract ├«n temeiul c─âruia o persoan─â pl─âte╚Öte proprietarului o anumit─â sum─â de bani pentru folosirea temporar─â a unui obiect, a unui imobil etc. [Pr.: -ri-e-] ÔÇô V. ├«nchiria.
├ÄNCHIRI├ü, ├«nchiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua ├«n folosin╚Ť─â temporar─â un bun mobil sau imobil, ├«n schimbul unei chirii. [Pr.: -ri-a] ÔÇô Din [a da sau a lua] ├«n chirie.
├ÄNCHIRI├ëRE, ├«nchirieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nchiria ╚Öi rezultatul ei; loca╚Ťie. [Pr.: -ri-e-] ÔÇô V. ├«nchiria.
├ÄNCHIRI├ü, ├«nchiriez, vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) ├«n folosin╚Ť─â temporar─â, ├«n schimbul unei chirii. M├«ine va ├«nchiria o camer─â str├«mt─â c├«t s─â cuprind─â un pat. C. PETRESCU, C. V. 30. ├Änchiriase un mic apartament ├«n strada Arma╚Öului. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 81. Spunea c─â are la Pera ╚Öase case mari ╚Öi c─â numai pe dou─â le ├«nchiriaz─â; ├«n celelalte patru ╚Öade ea. BOLINTINEANU, O. 272. Timp de mai mul╚Ťi ani m-ai obligat s─â ├«nchiriez ╚Öaptesprezece case ╚Öi s─â le p─âr─âsesc f─âr─â a le locui. ALECSANDRI, T. I 374. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-a.
├ÄNCHIRI├ëRE, ├«nchirieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nchiria. ├Ämp─âratul v─âz├«nd cerbul... ├«ntreb─â pe feciorul buc─ât─âresei dac─â-i este de v├«nzare... ÔÇô Nu-mi este de vinzare, ci de ├«nchiriere. ISPIRESCU, L. 116. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ri-e-.
├«nchiri├í (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 ├«nchiri├íz─â, 1 pl. ├«nchiri├ęm (-ri-em); conj. prez. 3 s─â ├«nchiri├ęze; ger. ├«nchiri├şnd (-ri-ind)
├«nchiri├ęre (-ri-e-) s. f., g.-d. art. ├«nchiri├ęrii; pl. ├«nchiri├ęri
├«nchiri├í vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. ├«nchiri├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nchiri├íz─â, 1 pl. ├«nchiri├ęm (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nchiri├ęze; ger. ├«nchiri├şnd (sil. -ri-ind)
├«nchiri├ęre s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. ├«nchiri├ęrii; pl. ├«nchiri├ęri
ÎNCHIRIÁ vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)
├ÄNCHIRI├ëRE s. loca╚Ťie, (├«nv. ╚Öi reg.) n─âimeal─â. (~ unei camere, a unei nave.)
A ├ÄNCHIRI├ü ~├ęz tranz. (mijloace de transport, imobile, obiecte etc.) 1) A lua ├«n chirie. 2) A da ├«n chirie. /├«n + chirie
închirià v. a da sau a lua cu chirie o casă, o trăsură, etc.
├«nchiri├ęre f. Ac╚Ťiunea de a ├«nchiria: contract de ├«nchiriere.
├«nchiri├ęz v. tr. Da┼ş cu chirie: a ├«nchiria cu─şva o cas─â. Ia┼ş cu chirie: a ├«nchiria de la cineva o cas─â.
ÎNCHIRIA vb. (înv. și pop.) a tocmi, (înv. și reg.) a năimi, (înv.) a prinde. (A ~ o cameră, o trăsură.)
├ÄNCHIRIERE s. loca╚Ťie, (├«nv. ╚Öi reg.) n─âimeal─â. (~ unei camere, a unei nave.)

închiriere dex online | sinonim

închiriere definitie

Intrare: închiria
închiria verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ri-a
Intrare: închiriere
închiriere substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e-