Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«nchircit

├ÄNCHIRC├Ź, ├«nchircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. ÔÇô ├Än + chirci.
├ÄNCHIRC├ŹT, -─é, ├«nchirci╚Ťi, -te, adj. (Reg.) Chircit. ÔÇô V. ├«nchirci.
├ÄNCHIRC├Ź, ├«nchircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. ÔÇô ├Än + chirci.
├ÄNCHIRC├ŹT, -─é, ├«nchirci╚Ťi, -te, adj. (Reg.) Chircit. ÔÇô V. ├«nchirci.
├ÄNCHIRC├Ź, ├«nchircesc, vb. IV. Refl. A se chirci. P├«n─â ╚Ť─âranul s─â-╚Öi fac─â ╚Öi boierescul, cirta (= ogorul) lui se ├«nchirce╚Öte, i-o ├«ng─âlbine╚Öte mohorul ╚Öi p─âl─âmida. SEVASTOS, N. 332.
├ÄNCHIRC├ŹT, -─é, ├«nchirci╚Ťi, -te, adj. Chircit. Pesemne c─â ╚Öi straiele acestea pocite fac s─â ar─â╚Ťi a╚Öa de sfrijit ╚Öi ├«nchircit. CREANG─é, P. 148. ÔŚŐ Fig. ╚śi... iar─â╚Öi ora╚Öul vechi cu stradele str├«mte, cu casele ├«nchircite, cu stre╚Öinile muceg─âite. EMINESCU, N. 78. ÔÇô Variante: (regional) ├«nchierc├şt, -─â (MARIAN, O. I 409), ├«mpierc├şt, -─â (SBIERA, P. 50) adj.
├«nchirc├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nchirc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nchirce├í; conj. prez. 3 s─â ├«nchirce├ísc─â
├«nchirc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nchirc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nchirce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nchirce├ísc─â
├ÄNCHIRC├Ź vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.
├ÄNCHIRC├ŹT adj. 1. v. chircit. 2. v. pipernicit.
├Änchircit Ôëá zdrav─ân
A SE ├ÄNCHIRC├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se ghemui (la p─âm├ónt); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta ├«ndeajuns. /├«n + a chirci
├«nchircit a. Mold. 1. pipernicit: sfrijit ╚Öi ├«nchircit CR.; 2. str├óns ╚Öi ghemuit: cu oasele ÔÇÖnchircite EM. [V. chirci].
chirc├ęsc (m─â) v. refl. (var. din a se zg├«rci). Nu cresc destul, m─â pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. M─â st├«rcesc, m─â pitulez. Fig. Cas─â chircit─â, joas─â, scund─â, umil─â. Inim─â chircit─â, str├«ns─â de ├«ntristare. ÔÇô ╚śi m─â ├«nchircesc.
├«nchirc├ęsc, V. chircesc.
ÎNCHIRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 2. a se chirci, a degenera, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)
ÎNCHIRCIT adj. 1. chircit, contractat, ghemuit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. chircit, degenerat, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.)

închircit dex online | sinonim

închircit definitie

Intrare: închirci
închirci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: închircit
închircit adjectiv