Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«nchirci

├ÄNCHIRC├Ź, ├«nchircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. ÔÇô ├Än + chirci.
├ÄNCHIRC├Ź, ├«nchircesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. ÔÇô ├Än + chirci.
├ÄNCHIRC├Ź, ├«nchircesc, vb. IV. Refl. A se chirci. P├«n─â ╚Ť─âranul s─â-╚Öi fac─â ╚Öi boierescul, cirta (= ogorul) lui se ├«nchirce╚Öte, i-o ├«ng─âlbine╚Öte mohorul ╚Öi p─âl─âmida. SEVASTOS, N. 332.
├«nchirc├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nchirc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nchirce├í; conj. prez. 3 s─â ├«nchirce├ísc─â
├«nchirc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nchirc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nchirce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nchirce├ísc─â
├ÄNCHIRC├Ź vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.
A SE ├ÄNCHIRC├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se ghemui (la p─âm├ónt); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta ├«ndeajuns. /├«n + a chirci
chirc├ęsc (m─â) v. refl. (var. din a se zg├«rci). Nu cresc destul, m─â pipernicesc, degenerez: om, copac chircit. M─â st├«rcesc, m─â pitulez. Fig. Cas─â chircit─â, joas─â, scund─â, umil─â. Inim─â chircit─â, str├«ns─â de ├«ntristare. ÔÇô ╚śi m─â ├«nchircesc.
├«nchirc├ęsc, V. chircesc.
ÎNCHIRCI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se ghemui, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 2. a se chirci, a degenera, a se pipernici, a se sfriji, a se zgîrci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se tîrcăvi. (Planta s-a ~.)

închirci dex online | sinonim

închirci definitie

Intrare: închirci
închirci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a