Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru ├«nchinat

├ÄNCHIN├ü, ├«nch├şn, vb. I. 1. Refl. A-╚Öi manifesta evlavia fa╚Ť─â de divinitate prin practici religioase, specifice fiec─ârui cult. ÔÖŽ (├Än Biserica cre╚Ötin─â) A-╚Öi face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. Refl. A se ├«nclina (sau a-╚Öi pleca numai capul) ├«naintea cuiva, ├«n semn de respect, de devotament, de afec╚Ťiune sau ca simplu salut. ÔÖŽ Intranz. A ridica paharul plin, ├«n s─ân─âtatea cuiva sau ├«n cinstea unui eveniment. 2. Refl. (├Änv.) A recunoa╚Öte suzeranitatea unui senior; a accepta s─â devin─â vasal. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A ├«nchina armele (sau steagul) = a capitula. 4. Tranz. (├Änv.) A d─ârui cuiva ceva ├«n semn de evlavie, de supunere, de recuno╚Ötin╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. A ├«nchina o m─ân─âstire = a subordona o m─ân─âstire altei m─ân─âstiri str─âine sau unei patriarhii. ÔÖŽ A face o ofrand─â. 5. Tranz. A consacra. ÔÖŽ A dedica. 6. A accepta punctul de vedere al altcuiva. ÔÇô Lat. inclinare.
├ÄNCHIN├ü, ├«nch├şn, vb. I. 1. Refl. A-╚Öi manifesta evlavia c─âtre divinitate prin practici religioase, specifice fiec─ârui cult. ÔÖŽ (├Än biserica cre╚Ötin─â) A-╚Öi face semnul crucii; p. ext. a se ruga. 2. Refl. A se pleca (sau a-╚Öi pleca numai capul) ├«naintea cuiva, ├«n semn de respect, de devotament, de afec╚Ťiune sau ca simplu salut. ÔÖŽ Intranz. A ridica paharul plin, ciocnindu-l cu paharul celorlal╚Ťi comeseni ╚Öi a bea (f─âc├ónd o urare). 3. Refl. (├Änv.) A recunoa╚Öte suzeranitatea cuiva; a accepta s─â devin─â vasal. ÔŚŐ Expr. (Tranz.) A ├«nchina armele (sau steagul) = a capitula. 4. Tranz. (├Änv.) A d─ârui cuiva ceva ├«n semn de evlavie, de supunere, de recuno╚Ötin╚Ť─â. ÔŚŐ Expr. A ├«nchina o m─ân─âstire = a subordona o m─ân─âstire altei m─ân─âstiri str─âine sau unei patriarhii. ÔÖŽ A face o ofrand─â. 5. Tranz. A consacra. ÔÖŽ A dedica. ÔÇô Lat. inclinare.
├ÄNCHIN├ü, ├«nch├şn, vb. I. 1. Refl. A-╚Öi manifesta evlavia c─âtre divinitate prin practici religioase specifice fiec─ârui cult; (prin restric╚Ťie ├«n leg─âtur─â cu biserica cre╚Ötin─â) a-╚Öi face semnul crucii ╚Öi, uneori, a se ruga. Unii ridicau tot ├«ncet m├«na la frunte ╚Öi se ├«nchinau. DUMITRIU, N. 156. Cre╚Ötinii trebuiau s─â s-ascund─â prin beciuri, ca s─â se poat─â-nchina ├«n legea lor. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 117. S-a ├«nchinat fiecare sub candela lui. CARAGIALE, O. III 97. S─â-mi fac cruce, s─â m─â-nchin. ALECSANDRI, P. P. 90. ÔŚŐ (Cu compliniri la dativ sau introduse prin prep. ┬źla┬╗ ╚Öi ar─ât├«nd obiectul ├«nchin─ârii) C├«nd am pornit la drum... Eu nu m-am ├«nchinat nici domnului, nici dracului. BENIUC, V. 13. S-a ├«nchinat pe la icoane. NEGRUZZI, S. I 148. 2. Refl. (Complinit uneori prin ┬źcu plec─âciune┬╗; ast─âzi complinirea este numai ironic─â) A-╚Öi pleca ├«naintea cuiva tot corpul (v. prosterna) sau numai partea de sus (v. ├«nclina) sau numai capul (├«n semn de respect, de devotament, de afec╚Ťiune sau de simplu salut); formul─â de salut obi╚Önuit─â alt─âdat─â ├«n scrisori. Se ├«nchin─â spre oamenii coloniei ╚Öi se dep─ârt─â. SADOVEANU, P. M. 30. Abu-Hasan... cu palma st├«ng─â la piept s-a-nchinat prea plecat [c─âtre calif] ╚Öi apoi a b─âut tot, p├«n─â-n fund, dintr-o sorbitur─â. CARAGIALE, P. 130. Cr├«╚Öm─âri╚Ťa cea frumoas─â, lu├«nd paharul, se ├«nchin─â la to╚Ťi cu s─ân─âtate, r├«z├«ndu-i ochii. CREANG─é, A. 97. M─â duc s─â m─â-nchin cu plec─âciune la domnul ispravnic ╚Öi la toat─â sindrofia. RUSSO, O. 145. ÔŚŐ (Glume╚Ť) ╚śi pe masa-mp─âr─âteasc─â sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat in dou─â labe, s-a-nchinat b─ât├«nd din pinten. EMINESCU, O. I 87. ÔŚŐ Fig. Topora╚Öi ce se ├«nchin─â ginga╚Öelor l─âcrimioare. ALECSANDRI, P. A. 125. 3. Refl. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) A recunoa╚Öte suzeranitatea cuiva, a accepta s─â devii vasal. Viteazul voievod ni s-a ├«nchinat, jur├«ndu-ne credin╚Ť─â. CARAGIALE, O. III 92. Am venit s─â mi te-nchini, S─â nu schimb a ta coroan─â ├«ntr-o ramur─â de spini. EMINESCU, O. I 146. Viu s─â-╚Ťi cer pova╚Ť─â dac─â nu-i mai bine Turcilor Moldova d-ast─âzi s─â se-nchine? BOLINTINEANU, O. 58. ÔÖŽ Tranz. A l─âsa ├«n voia unei domina╚Ťii str─âine, a preda. Lui Tom╚Öa, al meu du╚Öman, s─â ├«nchina╚Ťi cetatea? ALECSANDRI, T. II 188. Spune c─â ├«nchin─âm cetatea, cu tocmeal─â s─â ne les─â slobozi. NEGRUZZI, S. I 173. ÔŚŐ Expr. A ├«nchina armele (sau steagul) = a capitula. Oastea lui Ieremia ├«nchin─â armele lui Mihai. ISPIRESCU, M. V. 47. (Refl.) Luni trecut-au dup─â luni, ╚śi-a fost de veste lumea plin─â, C─â steagul turcului se-nchin─â. CO╚śBUC, P. I 99. ÔÖŽ A accepta punctul de vedere al altuia, a se l─âsa convins, a se pleca, a ceda. Cum? tu, Spancioc, om t├«n─âr, cu mintea luminat─â, Te-nchini la vorbe proaste din timpi de alt─âdat─â? ALECSANDRI, T. II 74. 4. Tranz. (├Änvechit) A d─ârui cuiva ceva (├«n semn de evlavie, de supunere, de recuno╚Ötin╚Ť─â). Au intrat la boieri ╚Öi i-au ├«nchinat v├«natul. SBIERA, P. 68. A ├«nchinat toat─â averea sa m─ân─âstirii Neam╚Ťului. CREANG─é, A. 21. ÔÖŽ Fig. A aduce ofrand─â. Colo-nchin─â idolatrul nen╚Ťelesul for de lemne. EMINESCU, O. IV 111. ÔŚŐ Expr. (├Än trecut) A ├«nchina o m─ân─âstire = a subordona o m─ân─âstire din ╚Ťar─â, cu toat─â averea ei, jurisdic╚Ťiei unei m─ân─âstiri din Orientul ortodox. 5. Tranz. A dedica. Scriitorul a devenit un reprezentant al norodului, ├«╚Öi ├«nchin─â binelui ob╚Ötesc talentul ╚Öi opera; ├«╚Öi ├«ndepline╚Öte armonios menirea sa pe P─âm├«nt. SADOVEANU, E. 197. Noi avem ├«n veacul nostru acel soi ciudat de barzi, Care-ncearc─â prin poeme s─â devie cumularzi, ├Änchin├«nd ale lor versuri la puternici, la cucoane. EMINESCU, O. I 137. ÔÖŽ (├Än leg─âtur─â cu activit─â╚Ťi politico-sociale) A consacra. Organizarea odihnei oamenilor muncii, a acelora care-╚Öi ├«nchin─â toate for╚Ťele luptei pentru construirea socialismului, este o sarcin─â de mare r─âspundere. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2682. 6. Intranz. A ridica un pahar plin cu vin etc. (ciocnindu-l cu paharul celorlal╚Ťi comeseni) ╚Öi a bea f─âc├«nd o urare. V. cinsti (3), toasta. Cu p─âharul plin ├«n m├«ni... El a-nchinat ╚śi-a zis: C├«t mac e prin livezi, At├«╚Ťia ani la miri urez! CO╚śBUC, P. I 59. At├«t de mult a ├«nchinat, ├Änc├«t pe loc a r─âmas lat. ALECSANDRI, T. 304. Boierii ├«nchinau ╚Öi urau pre domn cu vivate zgomotoase. NEGRUZZI, S. I 151. Trei cupe de vin a╚Ö bea... La nime n-a╚Ö ├«nchina. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 137; ÔŚŐ Tranz. Boieri! pentru Moldova paharul meu ├«nchin. ALECSANDRI, T. II 82. Voi be╚Ťi ╚Öi m├«nca╚Ťi, Pahar ├«nchina╚Ťi. TEODORESCU, P. P. 25. (Neobi╚Önuit, cu privire la vin) Nohaii lucreaz─â p─âm├«ntul... ╚Öi ├«nchin─â vin ca ╚Öi noi. SADOVEANU, N. P. 254.
├ÄNCHIN├üT, -─é, ├«nchina╚Ťi, -te, adj. 1. Consacrat, dedicat; (despre pahare cu b─âutur─â) ciocnit ╚Öi b─âut (├«n cinstea cuiva). 2. (├Än trecut) Care depindea de...; subjugat, supus; Mitropolia Moldaviei... p├«n─â atunci era ├«nchinat─â la Ohrida. NEGRUZZI, S. I 240. ÔŚŐ M─ân─âstire ├«nchinat─â = m─ân─âstire pus─â ├«n trecut sub jurisdic╚Ťia unei m─ân─âstiri din Orientul ortodox, care dispunea de veniturile ei.
├«nchin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«nch├şn─â
├«nchin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nch├şn, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nch├şn─â
ÎNCHINÁ vb. 1. v. ruga. 2. v. prosterna. 3. v. ploconi. 4. v. preda. 5. a preda. (Au ~ cetatea.) 6. v. consacra. 7. v. dedica. 8. v. toasta. 9. a cinsti. (A ~ un pahar cu cineva.) 10. v. ciocni.
ÎNCHINÁ vb. v. apleca, atârna, capitula, cădea, coborî, culca, curba, înclina, încovoia, îndoi, lăsa, pleca, preda.
├«nchin├í (├«nch├şn, ├«nchin├ít), vb. ÔÇô 1. A ├«nclina, a apleca. ÔÇô 2. (Refl.) A se pleca. ÔÇô 3. (Refl.) A face o reveren╚Ť─â. ÔÇô 4. (Refl.) A se supune, a capitula, a se declara ├«nvins. ÔÇô 5. (Refl.) A-╚Öi face semnul crucii. ÔÇô 6. (Refl.) A se dedica, a se consacra. ÔÇô 7. (Refl.) A face o ofrand─â. ÔÇô 8. (├Änv.) A ├«ntemeia ╚Öi ├«nzestra o biseric─â, ced├«nd administrarea ei altui l─âca╚Ö religios de rang mai mare. ÔÇô 9. A dedica. ÔÇô 10. A ridica paharul ciocnindu-l cu paharul altora ╚Öi a bea, f─âc├«nd o urare, a toasta. ÔÇô 11. A supune. ÔÇô Mr. (├«)nclÔÇÖin, (├«)nclÔÇÖinare, megl. anclÔÇÖin. Lat. inclin─üre (Pu╚Öcariu 818; Candrea-Dens., 848; REW 4359; DAR), cf. it. (in)chinare, prov. (en)clinar, fr. encliner, cat. enclinar ÔÇ×a salutaÔÇŁ. Pentru semantism, cf. ex. gr. ╚Öi sl. aduse de DAR. Este dublet al lui ├«nclina ÔÇ×a inclinaÔÇŁ < fr. incliner. ÔÇô Der. ├«nclinat, adj. (├«nclinat; dedicat, pelegrin); ├«nchin─âtor, adj. (adorator); ├«nchin─âtor, s. m. (varietate de ╚Öoim, Falco tinnunculus); ├«nchin─âcios, adj. (f─â╚Ťarnic, bigot); ├«nchin─âtur─â, s. f. (├«nv., adora╚Ťie); ├«nchin─âciune, s. f. (reveren╚Ť─â; adora╚Ťie; cult; supunere; salut; toast), care poate proveni din lat. inclin─üti┼Źnem (Pu╚Öcariu 819), cf. mr. nclÔÇÖin─â╚Ťune, megl. (a)nclÔÇÖin─â╚Ťuni. Din rom. provine mag. entyin├íl (Edelspacher 13).
A ├ÄNCHIN├ü ├«nch├şn 1. tranz. 1) ist. (cet─â╚Ťi, ╚Ť─âri, ╚Ťinuturi etc.) A preda (unei puteri str─âine) ├«n semn de supunere. 2) pop. A aduce ├«n dar; a d─ârui. 3) fam. (b─âuturi alcoolice) A consuma pentru a-╚Öi face pl─âcere; a cinsti. ~ ├«n s─ân─âtatea cuiva. 4) (opere de art─â) A destina printr-o dedica╚Ťie; a consacra; a dedica. ~ cuiva o poezie. 2. intranz. pop.A consuma alcool; a cinsti. /<lat. inclinare
A SE ├ÄNCHIN├ü m─â ├«nch├şn intranz. 1) rel. A manifesta o atitudine de evlavie fa╚Ť─â de o divinitate. 2) fig. A manifesta o atitudine de recunoa╚Ötere a superiorit─â╚Ťii sau puterii cuiva; a se pleca; a se smeri. 3) A face o plec─âciune u╚Öoar─â (├«n semn de salut sau de respect). /<lat. inclinare
├ÄNCHIN├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A ├ÄNCHINA. 2) pop. Care este pu╚Ťin ame╚Ťit (din cauza consumului de alcool); cherchelit; aghesmuit. /v. a ├«nchina
├«nchin├á v. (activ) 1. a pleca ├«n jos, a ├«nclina: o╚Ötirea a ├«nchinat steagul; 2. a supune, a face tributar: cu temeiuri bune ╚Ťara s─â ÔÇÖnchin─âm BOL.; 3. a h─âr─âzi, a consacra: a ├«nchinat toat─â averea sa m─ân─âstirii Neam╚Ťului CR.; 4. a dedica: a ├«nchina o carte cuiva; 5. a bea ├«n s─ân─âtatea cuiva: pentru Moldova paharul meu ├«nchin AL. ÔĽĹ (neutru) 1. a saluta cu plec─âciune: sÔÇÖa ├«nchinat p├ón─â la p─âm├ónt; 2. a adora, a se ruga, a se prosterna: Nilul alb c─ârui se ÔÇÖnchin─â un cumplit negru popor AL.; 3. fig. a se ├«ncrede orbe╚Ö╚Ťe: teÔÇÖnchini la vorbe proaste din timpi de alt─âdat─â? AL. [Lat. INCLINARE].
├«nchinat a. consacrat: m─ân─âstirile ├«nchinate, cele puse sub protec╚Ťiunea lavrelor din Orient.
├«nch├şn, a -├í v. tr. (lat. in-clino, -├íre; it. inchinare, pv. enclinar, vfr. encliner. V. de- ╚Öi in-clin). Aplec, inclin: a ├«nchina steagu (fig. ÔÇ×a te predaÔÇŁ). Dedic, consacru, h─âr─âzesc: a ├«nchina averea ta unu─ş spital, a ├«nchina o biseric─â unu─ş sf├«nt (care devine patronu e─ş), o carte unu─ş om ilustru. Bea┼ş ├«n s─ân─âtatea cu─şva, r├«dic un toast: a ├«nchina ├«n (sa┼ş ├«ntru) s─ân─âtatea cu─şva. Fig. Preda┼ş, fac tributar: ╚śtefan cel Mare murind, neav├«nd ├«ncredere ├«n vecini─ş cre╚Ötin─ş, ─ş-a sf─âtuit pe Moldoven─ş s─â ├«nchine ╚Ťara Turcilor. V. refl. Salut cu plec─âc─şune: sÔÇÖa ├«nchinat lu─ş (sa┼ş la el) ╚Öi a ─şe╚Öit. Ador, m─â prostern: oameni─ş se ├«nchin─â lu─ş Dumneze┼ş, la icoane, (fig.) avaru se ├«nchin─â banilor. ├Äm─ş fac, spun rug─âc─şunea c─âtre Dumneze┼ş: el se ├«nchin─â diminea╚Ťa ╚Öi seara.
├«nchin├ít, -─â adj. Consacrat, dedicat. M├«n─âstire ├«nchinat─â, supus─â protec╚Ťiuni─ş lavrelor din Orient.
închina vb. v. APLECA. ATÎRNA. CAPITULA. CĂDEA. COBORÎ. CULCA. CURBA. ÎNCLINA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI, LĂSA. PLECA. PREDA.
├ÄNCHINA vb. 1. (BIS.) a se ruga, (reg.) a (se) sineca. (Toat─â ziua se ~.) 2. a se ├«nclina, a se pleca, a se prosterna. (Se ~ ad├«nc ├«n fa╚Ťa lui.) 3. a se ploconi, (rar) a se temeni. (Nu te mai ~ at├«ta ├«n fa╚Ťa lui!) 4. a se pleca, a se preda, a se supune, (├«nv.) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-au ~ inamicului.) 5. a preda. (Au ~ cetatea.) 6. a (se) consacra, a (se) d─ârui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) h─âr─âzi, (rar) a (se) aplica, (├«nv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) prid─âdi, a (se) ╚Öerbi, (grecism ├«nv.) a (se) afierosi. (╚śi-a ~ ├«ntreaga via╚Ť─â binelui ob╚Ötesc.) 7. a (se) consacra, a (se) dedica. (A ~ o carte cuiva.) 8. a toasta. (A ~ ├«n numele lor.) 9. a cinsti. (A ~ un pahar cu cineva.) 10. a ciocni. (~ paharele unul dup─â altul.)
├ÄNCHINATU. 1. ÔÇô calificativ dat celui care a f─âcut pelerinaj la Ierusalim. 2. Proschinitu b. (RI XI 206). < gr. ¤Ç¤ü╬┐¤â¤░¤ů╬Ż╬«¤ä╬̤é, cu acela╚Öi sens ca ÔÇ×hagiÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×├«nchin─âtorÔÇŁ, epitete din pomelnice (AO XIV 283).

închinat dex online | sinonim

închinat definitie

Intrare: închina
închina verb grupa I conjugarea I
Intrare: închinat
închinat adjectiv