ÎNCHELBÁ, închelbez, vb. I. Tranz. (Munt., Olt.) A aduna la un loc; a înjgheba. Cu minciuna ori prînzești, ori cinezi. Pe amîndouă nu le închelbezi. PANN, P. V. I 28. – Variantă: încherbá (C. PETRESCU, A. R. 57) vb. I.

ÎNCHERBÁ vb. I v. închelba.

ÎNCHERBÁ vb. I. v. închelba.

închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331)