ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Munt., Olt.) A închelba. Apucă și el pe cărarea ce o văzu mai aproape... după ce-și inchelbără un rînd de haine. ISPIRESCU, L. 136. – Variantă: încherbălí, încherbălesc (REBREANU, R. I 189), vb. IV.

ÎNCHELBĂRÁ, închelbărez, vb. I. Tranz. (Reg.) A închelba. – Din închelba.

ÎNCHELBĂRÁ vb. v. aduna, închipui, încropi, înfiripa, înjgheba, întruni, reuni, strânge.

închelbărà v. V. încăibărà: își închelbăra un rând de haine ISP.

închélb și închérb, a -á v. tr. (cp. cu încaĭbăr). Vest. Înjgheb, închipez, adun cu greŭ o avere, niște banĭ. – Și închélbăr și închéĭbăr, -erĭ, -ără, să închelbere, a -á. Part. închelbărit (VR. 1929, 9-10, 331)

închelbăra vb. v. ADUNA. ÎNCHIPUI. ÎNCROPI. ÎNFIRIPA. ÎNJGHEBA. ÎNTRUNI. REUNI. STRÎNGE.