Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«ncheietur─â

├ÄNCHEIET├ÜR─é, ├«ncheieturi, s. f. 1. ├Ämbinare (mobil─â) a capetelor oaselor; articula╚Ťie. ÔÖŽ Parte a corpului situat─â ├«n dreptul unei articula╚Ťii. 2. Loc unde se ├«mbin─â dou─â sau mai multe obiecte sau p─âr╚Ťile unui obiect, ale unei construc╚Ťii etc. ÔÇô ├Äncheiat + suf. -ur─â.
├ÄNCHEIET├ÜR─é, ├«ncheieturi, s. f. 1. ├Ämbinare (mobil─â) a capetelor oaselor; articula╚Ťie. ÔÖŽ Parte a corpului situat─â ├«n dreptul unei articula╚Ťii. 2. Loc unde se ├«mbin─â dou─â sau mai multe obiecte sau p─âr╚Ťile unui obiect, ale unei construc╚Ťii etc. ÔÇô ├Äncheiat + suf. -ur─â.
├ÄNCHEIET├ÜR─é, ├«ncheieturi, s. f. 1. ├Ämbinare mobil─â a capetelor oaselor; loc unde se ├«mbin─â aceste capete (v. articula╚Ťie); parte a corpului unde se afl─â o articula╚Ťie. Alisandru era sub╚Ťire, voinic, cu m├«inile mari ╚Öi ro╚Öii ╚Öi ├«ncheieturile groase: oase zdravene. DUMITRIU, N. 94. ╚śi-a ├«ncercat ├«ncheieturile. Era zdrav─ân, se putea mi╚Öca. C. PETRESCU, S. 155. ├Äncepu s─â tremure din toate ├«ncheieturile, c─âci r─âcoarea nop╚Ťii o r─âzbise. SANDU-ALDEA, U. P. 185. ├Äl trage frumu╚Öel cu untur─â... pe la toate ├«ncheieturile. CREANG─é, P. 76. ÔŚŐ Fig. Poate c─â vreun brad sau paltin, cu ├«ncheieturile sl─âbite de b─âtr├«ne╚Ťe, se leg─âna sc├«r╚Ť├«ind la suflarea aceluia╚Öi v├«nt. HOGA╚ś, M. N. 162. 2. Loc unde se ├«mbin─â dou─â sau mai multe obiecte sau p─âr╚Ťile unui obiect, ale unei construc╚Ťii. Burlanele, lipite la ├«ncheieturi cu h├«rtie, afumaser─â tavanul. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 18. Str├«nse foi╚Öorul, desf─âc├«ndu-l din toate ├«ncheieturile. ISPIRESCU, L. 369. V├«ntul ├«ncepu a geme rece ╚Öi a scutura casa cea mic─â ├«n toate ├«ncheieturile c─âpriorilor. EMINESCU, N. 10.
încheietúră s. f., g.-d. art. încheietúrii, pl. încheietúri
încheietúră s. f., g.-d. art. încheietúrii; pl. încheietúri
├ÄNCHEIET├ÜR─é s. v. articula╚Ťie.
ÎNCHEIETÚRĂ s. v. chingă.
├ÄNCHEIET├ÜR─é ~i f. 1) Leg─âtur─â mobil─â ├«ntre dou─â oase ╚Öi locul acestei leg─âturi; articula╚Ťie. ~a m├óinii. ÔŚŐ A-i sl─âbi cuiva ~ile a se ramoli. 2) ├Ämbinare a dou─â elemente ╚Öi locul unde se ├«mbin─â ele. /a ├«ncheia + suf. ~ur─â
├«ncheietur─â f. 1. rezultatul ├«ncheierii; 2. articula╚Ťiune, loc de ├«ncheiat: ├«ncheietura m├ónecei, ├«ncheietura oaselor.
├«nche─şet├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ├«nche─şeri─ş. Locu unde se ├«nche─şe ni╚Öte lucrur─ş, articula╚Ťiune: ├«nche─şeturile oaselor, corpulu─ş, carulu─ş, ma╚Öini─ş. ÔÇô ├Än Buc. ╚Öi ├«ncheietoare, pl. or─ş.
încheietură s. v. CHINGĂ.
├ÄNCHEIETUR─é s. (ANAT.) articula╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) nod, (├«nv.) armonie, (fam. fig.) balamale (pl.).

încheietură dex online | sinonim

încheietură definitie

Intrare: încheietură
încheietură substantiv feminin