Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«ncheietoare

├ÄNCHEIET├ôR, -O├üRE, ├«ncheietori, s. m., s. f. 1. S. m. (├Änv.; ├«n sintagma) ├«ncheietor de pluton = frunta╚Ö, caporal sau sergent care merge ├«n ultimul r├ónd din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la ├«mbr─âc─âminte). 3. S. f. Plant─â erbacee cu florile galbene, p─âtate cu cafeniu, r─âu mirositoare (Sideritis montana). ÔÖŽ (Bot.; reg.) Vulturic─â. ÔÇô ├Äncheia + suf. -tor.
├ÄNCHEIET├ôR, -O├üRE, ├«ncheietori, subst. 1. S. m. (├Än sintagma) ├Äncheietor de pluton = frunta╚Ö, caporal sau sergent care merge ├«n ultimul r├ónd din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la ├«mbr─âc─âminte). 3. S. f. Plant─â erbacee cu florile galbene, p─âtate cu cafeniu, r─âu mirositoare (Sideritis montana). ÔÖŽ (Bot.; reg.) Vulturic─â. ÔÇô ├Äncheia + suf. -tor.
├ÄNCHEIETO├üRE, ├«ncheietori, s. f. (Rar) Butonier─â, cheotoare. ├Äncheietori ╚Öi bumbi auri╚Ťi. ODOBESCU, S. I. 419.
├ÄNCHEIET├ôR, ├«ncheietori, s. m. (Mil.; ie╚Öit din uz) Gradat (de obicei ajutorul comandantului) care merge imediat ├«n spatele unit─â╚Ťii din care face parte. ├Äncheietor de pluton.
încheietoáre s. f., g.-d. art. încheietórii; pl. încheietóri
încheietór (înv.) s. m., pl. încheietóri
încheietoáre (la îmbrăcăminte, plantă) s. f., g.-d. art. încheietórii; pl. încheietóri
încheietór (persoană) s. m., pl. încheietóri
ÎNCHEIETOÁRE s. (BOT.; Sideritis montana) (reg.) urechea-șoarecelui.
ÎNCHEIETOÁRE s. v. butonieră, cheotoare.
├ÄNCHEIETO├üRE1 ~├│ri f. rar La╚Ť sau t─âietur─â ├«n stof─â, tivit─â de jur ├«mprejur, prin care se trece nasturele; cheotoare; butonier─â. ~ la o hain─â. /a ├«ncheia + suf. ~toare
ÎNCHEIETOÁRE2 ~óri f. Plantă urât mirositoare, cu tulpina păroasă, dreaptă și scurtă, și cu frunze alungite. /a încheia + suf. ~toare
├ÄNCHEIET├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival Care ├«ncheie; cu func╚Ťia de a ├«ncheia. /a ├«ncheia + suf. ~tor
├«nche─şet├│r n., pl. oare. C├«rlig de ├«nche─şat ghetele cu nastur─ş (fr. tire-bouton).
├«nche─şet├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ├«nche─şeri─ş. Locu unde se ├«nche─şe ni╚Öte lucrur─ş, articula╚Ťiune: ├«nche─şeturile oaselor, corpulu─ş, carulu─ş, ma╚Öini─ş. ÔÇô ├Än Buc. ╚Öi ├«ncheietoare, pl. or─ş.
ÎNCHEIETOARE s. (BOT.; Sideritis montana) (reg.) urechea-șoarecelui.
încheietoare s. v. BUTONIERĂ. CHEOTOARE.

încheietoare dex online | sinonim

încheietoare definitie

Intrare: încheietoare
încheietoare substantiv feminin
Intrare: încheietor (adj.)
încheietor 2 adj. adjectiv