Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru încheietoare

ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, s. m., s. f. 1. S. m. (Înv.; în sintagma) încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.
ÎNCHEIETÓR, -OÁRE, încheietori, subst. 1. S. m. (În sintagma) Încheietor de pluton = fruntaș, caporal sau sergent care merge în ultimul rând din pluton. 2. S. f. Cheotoare (la îmbrăcăminte). 3. S. f. Plantă erbacee cu florile galbene, pătate cu cafeniu, rău mirositoare (Sideritis montana). ♦ (Bot.; reg.) Vulturică. – Încheia + suf. -tor.
ÎNCHEIETOÁRE, încheietori, s. f. (Rar) Butonieră, cheotoare. Încheietori și bumbi auriți. ODOBESCU, S. I. 419.
ÎNCHEIETÓR, încheietori, s. m. (Mil.; ieșit din uz) Gradat (de obicei ajutorul comandantului) care merge imediat în spatele unității din care face parte. Încheietor de pluton.
încheietoáre s. f., g.-d. art. încheietórii; pl. încheietóri
încheietór (înv.) s. m., pl. încheietóri
încheietoáre (la îmbrăcăminte, plantă) s. f., g.-d. art. încheietórii; pl. încheietóri
încheietór (persoană) s. m., pl. încheietóri
ÎNCHEIETOÁRE s. (BOT.; Sideritis montana) (reg.) urechea-șoarecelui.
ÎNCHEIETOÁRE s. v. butonieră, cheotoare.
ÎNCHEIETOÁRE1 ~óri f. rar Laț sau tăietură în stofă, tivită de jur împrejur, prin care se trece nasturele; cheotoare; butonieră. ~ la o haină. /a încheia + suf. ~toare
ÎNCHEIETOÁRE2 ~óri f. Plantă urât mirositoare, cu tulpina păroasă, dreaptă și scurtă, și cu frunze alungite. /a încheia + suf. ~toare
ÎNCHEIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care încheie; cu funcția de a încheia. /a încheia + suf. ~tor
încheĭetór n., pl. oare. Cîrlig de încheĭat ghetele cu nasturĭ (fr. tire-bouton).
încheĭetúră f., pl. ĭ. Rezultatu încheĭeriĭ. Locu unde se încheĭe niște lucrurĭ, articulațiune: încheĭeturile oaselor, corpuluĭ, caruluĭ, mașiniĭ. – În Buc. și încheietoare, pl. orĭ.
ÎNCHEIETOARE s. (BOT.; Sideritis montana) (reg.) urechea-șoarecelui.
încheietoare s. v. BUTONIERĂ. CHEOTOARE.

încheietoare dex online | sinonim

încheietoare definitie

Intrare: încheietoare
încheietoare substantiv feminin
Intrare: încheietor (adj.)
încheietor 2 adj. adjectiv