ÎNCHEGÁ, închég, vb. I. 1. Refl. și tranz. A se face sau a face să devină cheag; a (se) coagula. ◊ Expr. (Tranz.) Minte de încheagă apele = minte foarte tare. ♦ Refl. (Rar) A se strânge la un loc, a se uni, a se lipi trainic (cu ceva sau unul cu altul). 2. Refl. Fig. A prinde contur, a se forma, a lua ființă. – Lat. in-coagulare.

ÎNCHEGÁT, -Ă, închegați, -te, adj. 1. Care a prins cheag, coagulat. 2. Fig. Care a prins contur, a luat ființă. ♦ Coerent. – V. închega.

ÎNCHEGÁ, închég, vb. I. 1. Refl. și tranz. A se face sau a face să devină cheag; a (se) coagula. ◊ Expr. (Tranz.) Minte de încheagă apele = minte foarte tare. ♦ Refl. (Rar) A se strânge la un loc, a se uni, a se lipi trainic (cu ceva sau unul cu altul). 2. Refl. Fig. A prinde contur, a se forma, a lua ființă. – Lat. in-coagulare.

ÎNCHEGÁT, -Ă, închegați, -te, adj. 1. Care a prins cheag, coagulat. 2. Fig. Care a prins contur, a luat ființă. ♦ Coerent. – V. închega.

ÎNCHEGÁ, închég, vb. I. Refl. 1. (Despre unele lichide) A-și mări consistența, a se întări; a se solidifica; a se coagula. Luneca pe sîngele ce se închegase pe lespezi. NEGRUZZI, S. I 156. De mine care se leagă, Sîngele în trup i se-ncheagă. ALECSANDRI, P. P. 131. ◊ Tranz. fact. [Mama] știa a face multe și mari minunății:... închega apa numai cu două picioare de vacă de se încrucea lumea de mirare. CREANGĂ, A. 34. (Poetic) Gerul sfînt al bobotezii A-nchegat argint subțire Peste faldurii zăpezii. TOPÎRCEANU, S. A. 11. (Expr.) Mincinos, de încheagă apele = foarte mincinos. 2. (Rar) A se strînge bine, puternic, a se uni trainic (cu ceva sau unul cu altul), a se împreuna, a se consolida. Turnă... apă moartă peste toate ranele și se închegă carnea. ISPIRESCU, L. 330. ◊ Fig. Sub frunte-i viitorul și trecutul se încheagă. EMINESCU, O. I 132. S-a-nchegat lumina vieței cu apusul cel de moarte. CONACHI, P. 96. (Tranz.) În smalț de fulgere albastre, Încheagă-și glasul de aramă Cîntarea pătimirii noastre. GOGA, P. 7. 3. Fig. A prinde contur, a lua ființă; a se forma, a se ivi, a se înjgheba. În mintea lui se închega o amintire îndepărtată, din clasele primare. BASSARABESCU, V. 24. Dan își trase scaunul mai aproape: primul vers i se închegase. VLAHUȚĂ, O. A. III 76. Din a haosului văi Un mîndru chip se-ncheagă. EMINESCU, O. I 171. ◊ Tranz. Limba închega în versuri și cîntări suferințele. SADOVEANU, E. 11.

ÎNCHEGÁT, -Ă, închegați, -te, adj. 1. (Despre lichide) Coagulat, întărit, solidificat, învîrtoșat. Înaintea mea, in vale, se oglindea ghiolul cu apa atît de nemișcată, că parcă ar fi fost închegată. CAZABAN, V. 166. Harap-Alb... de-abia iși putea descleșta picioarele din sîngele închegat. CREANGĂ, P. 227. 2. Fig. Care a prins contur, s-a ivit, a luat ființă, s-a înjghebat; palpabil. Lampa... sta între Dan și umbra închegată. EMINESCU, N. 60.

închegá (a ~) vb., ind. prez. 3 încheágă; conj. prez. 3 să închége

închegá vb., ind. prez. 1 sg. închég, 3 sg. și pl. încheágă; conj. prez. 3 sg. și pl. închége

ÎNCHEGÁ vb. 1. a (se) coagula, (livr.) a (se) conglutina, (reg.) a (se) năclăi, a (se) năsădi, a (se) străgheța. (Sângele s-a ~.) 2. v. prinde. 3. v. slei. 4. a se îngroșa, a se învârtoșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.)

ÎNCHEGÁT adj. 1. coagulat, (pop.) năclăit. (Sânge ~.) 2. v. prins. 3. v. sleit. (Grăsime ~.) 4. îngroșat, învârtoșat, legat. (Dulceață ~.) 5. coerent. (Un tot ~.)

ÎNCHEGÁT adj. v. coerent, omogen, sistematic, unitar.

A ÎNCHEGÁ închég tranz. 1) A face să se închege. ~ o prietenie. 2) (lapte) A trata cu cheag (pentru a obține brânză). ◊ Mincinos de încheagă apele foarte mincinos. /<lat. in-coagulare

A SE ÎNCHEGÁ pers. 3 se încheágă intranz. 1) (despre unele lichide) A căpăta densitate mai mare; a trece din stare lichidă în stare solidă; a se coagula; a se conglutina; a se prinde. Sângele s-a ~t. 2) fig. (despre gânduri, idei etc.) A apărea ca ceva distinct; a căpăta contururi precise; a se cristaliza. Imaginea mamei i s-a ~t în memorie. /<lat. in-coagulare

închiegà v. 1. a prinde chiag: laptele, sângele a închiegat; 2. a condensa, a solidifica: a ta suflare apa ’n râuri o ’nchiagă AL.; fig. sub frunte-i trecutul și viitorul se închiagă EM.; 3. a prinde bine, a lega strâns: a închiega o prietenie, a închiega ceva bani.

închég, a -á v. tr. (d. cheag saŭ d. lat. coágulo, quaglo, *clago, -áre; it. cagliare, fr. cailler, sp. cajar [și cuajar, pg. coalhar, d. lat. coaglare]. – Încheagă; să închege). Solidific pin ajutoru cheaguluĭ saŭ gelatineĭ: a închega laptele, sîngele. Fig. Formez, constituĭ: a închega o societate. V. refl. Mă solidific: laptele se încheagă. Fig. Mă constituĭ: societatea s’a închegat. (Mulțĭ scriitorașĭ aŭ abuzat de acest cuvînt).

ÎNCHEGA vb. 1. a (se) coagula, (livr.) a (se) conglutina, (reg.) a (se) năclăi, a (se) năsădi, a (se) străgheța. (Sîngele s-a ~.) 2. a se coagula, a se prinde, (Transilv.) a se strînge. (Laptele s-a ~.) 3. a se coagula, a se slei, a se solidifica. (Grăsimea s-a ~.) 4. a se îngroșa, a se învîrtoșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.)

închegat adj. v. COERENT. OMOGEN. SISTEMATIC. UNITAR.

ÎNCHEGAT adj. 1. coagulat, (pop.) năclăit. (Sînge ~.) 2. coagulat, prins. (Lapte ~.) 3. coagulat, sleit, solidificat. (Grăsime ~.) 4. îngroșat, învîrtoșat, legat. (Dulceață ~.) 5. coerent. (Un tot ~.)