Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ├«ncetinel

├ÄNCETIN├ëL, -├ŹC─é, ├«ncetinei, -ele, adj., adv. 1. Adj. Diminutiv al lui ├«ncet; domol, potolit. 2. Adv. ├Änceti╚Öor. ÔÇô ├Äncet + suf. -inel.
├ÄNCETIN├ëL, -├ŹC─é, ├«ncetinei, -ele, adj., adv. 1. Adj. Diminutiv al lui ├«ncet; domol, potolit. 2. Adv. ├Änceti╚Öor. ÔÇô ├Äncet + suf. -inel.
ÎNCETINÉL1 adv. Diminutiv al lui încet1; încetișor. Mergea încetinel pe șoseaua prăfuită a satului. PREDA, Î. 53. Omul plecă încetinel spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit. CARAGIALE, O. I 295. Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei. ODOBESCU, S. III 76.
├ÄNCETIN├ëL2, -├ŹC─é, ├«ncetinei,-ele, adj. (Rar) Diminutiv al lui ├«ncet2; domol, potolit. Hora e prea ├«ncetinit─â. DELAVRANCEA, V. V. 177.
├«ncetin├ęl1 adj. m., pl. ├«ncetin├ęi; f. ├«ncetin├şc─â, pl. ├«ncetin├ęle
├«ncetin├ęl2 adv.
├«ncetin├ęl adj. m., pl. ├«ncetin├ęi; f. sg. ├«ncetin├şc─â, pl. ├«ncetin├ęle
├«ncetin├ęl adv.
ÎNCETINÉL adv. v. agale.
încetinel adv. foarte încet. [Compromis între încet și cătinel].
├«ncetin├ęl adv. (dim. d. ├«ncet). Fam. ├Äncet: r├«u curge ├«ncetinel. V. c─âtinel.
ÎNCETINEL adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetișor, lin, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.)

încetinel dex online | sinonim

încetinel definitie

Intrare: încetinel
încetinel adjectiv adverb