Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru ├«ncercuit

├ÄNCERCU├Ź, ├«ncercuiesc, vb. IV. Tranz. A str├ónge (ca) ├«ntr-un cerc; a ├«nconjura din toate p─âr╚Ťile. ÔÖŽ A face, a trasa cercuri (├«n jurul a ceva). ÔÇô ├Än + cerc + suf. -ui.
├ÄNCERCU├Ź, ├«ncercuiesc, vb. IV. Tranz. A str├ónge (ca) ├«ntr-un cerc; a ├«nconjura din toate p─âr╚Ťile. ÔÖŽ A face, a trasa cercuri (├«n jurul a ceva). ÔÇô ├Än + cerc + suf. -ui.
├ÄNCERCU├Ź, ├«ncercuiesc, vb. IV. Tranz. A str├«nge ├«ntr-un cerc sau ca ├«ntr-un cerc, a str├«nge din toate p─âr╚Ťile; a ├«nconjura; fig. a ├«mpresura. A ├«ncercui armata du╚Öman─â. Ôľş R─âmase mut, privind ├«n l─âturi, cu ochii ├«ncercui╚Ťi de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 126. ÔŚŐ (Poetic) Rotundul de lumin─â al l─âmpii peste foi ├Äncercuie╚Öte alte vis─âri ╚Öi alte c├«nturi. DE╚śLIU, G. 6.
├ÄNCERCU├ŹT, -─é, ├«ncercui╚Ťi, -te, adj. Str├«ns ├«ntr-un cerc sau ca ├«ntr-un cerc; ├«nconjurat din toate p─âr╚Ťile; fig. ├«mpresurat. Armat─â ├«ncercuit─â.
├«ncercu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ncercui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ncercui├í; conj. prez. 3 s─â ├«ncercui├ísc─â
├«ncercu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ncercui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ncercui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncercui├ísc─â
├ÄNCERCU├Ź vb. 1. a ├«mpresura, a ├«nconjura, a ├«nv─âlui, (├«nv. ╚Öi pop.) a cuprinde, (├«nv.) a ├«mprejura. (L-au ~ pe du╚Öman.) 2. v. asedia. 3. v. ├«nconjura.
├ÄNCERCU├ŹT adj. ├«nconjurat, ├«nv─âluit. (Cetate ~.)
├ÄNCERCU├Ź vb. IV tr. A str├ónge ca ├«ntr-un cerc; a ├«nconjura din toate p─âr╚Ťile; (fig.) a ├«mpresura. [Pron. -cu-i, p.i. -iesc. / < ├«n- + cerc, cf. fr. encercler].
├ÄNCERCU├Ź vb. tr. a str├ónge ca ├«ntr-un cerc; a ├«nconjura din toate p─âr╚Ťile; (fig.) a ├«mpresura. (dup─â fr. encercler)
A ├ÄNCERCU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) A ├«nconjura cu un cerc; a str├ónge ├«ntr-un cerc. ~ un poloboc. 2) A cuprinde din toate p─âr╚Ťile (ca ├«ntr-un cerc); a ├«nconjura; a ├«mprejmui; a ├«mpresura. 3) (fortifica╚Ťii, trupe inamice etc.) A ├«nconjura pentru a scoate din lupt─â; a ├«mpresura. /├«n + cerc + suf. ~ui
*├«ncercu─ş├ęsc v. tr. (d. cerc ╚Öi cercu─şesc; fr. encercler, a ├«nconjura cÔÇÖun cerc, ╚Öi cerner, a ├«mpresura). ├Änconjor, ├«mpresor, asediez.
├ÄNCERCUI vb. 1. a ├«mpresura, a ├«nconjura, a ├«nv─âlui, (├«nv. ╚Öi pop.) a cuprinde, (├«nv.) a ├«mprejura. (L-au ~ pe du╚Öman.) 2. a asedia, a ├«mpresura, a ├«nconjura, (├«nv. ╚Öi reg.) a ocoli, (├«nv.) a ├«nchide, a ├«nveriga. (Du╚Ömanul a ~ cetatea.) 3. a ├«mpresura, a ├«nconjura, (fig.) a ├«ncinge. (Mun╚Ťii ~ c├«mpia.)
ÎNCERCUIT adj. înconjurat, învăluit. (Cetate ~.)

încercuit dex online | sinonim

încercuit definitie

Intrare: încercui
încercui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: încercuit
încercuit adjectiv