Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

4 defini╚Ťii pentru ├«nceput─â

începútă s.f. (înv.) 1. începere, început. 2. concepere.
├«nc├ęp, -cep├║t, a -c├ępe v. tr. (lat. inc├şpio, -c├şpere, d. c├ípere, a apuca, a lua. V. ├«ncap, cap─ât, re-cuperez, accept, con-cep). Fac prima parte din ceva: ├«ncep (a scrie) o carte, ├«ncep o cas─â. ├Äs la ├«nceput: ├«ncep anu, c─âl─âtoria. V. intr. Ceremonia a ├«nceput (sub├«n╚Ť. a curge, s─â curg─â, cursu e─ş). V. refl. Lupta sÔÇÖa ├«nceput (sa┼ş a ├«nceput). ÔÇô ├Än Serbia a cepe.
├ÄNCEPUTUL PARCURSULUI DE LUPT─é reper caracteristic de pe sol, stabilit prin calculul la preg─âtirea unei misiuni de lupt─â, fa╚Ť─â de obiectivul care urmeaz─â a fi lovit cu o forma╚Ťie de avioane de v├ón─âtoare-bombardament sau bombardament, de la care ├«ncep manevrele de apropiere, vizare ╚Öi atacul obiectivului.
├ÄNCEP├ÜT, -─é, ├«ncepu╚Ťi, -te, adj. v. ├ÄNCEPE. ÔÇô [DEX ÔÇÖ98]

începută dex online | sinonim

începută definitie

Intrare: început (adj.)
început adj.
Intrare: începută
începută