Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

36 defini╚Ťii pentru ├«nceput

├ÄNC├ëPE, ├«nc├ęp, vb. III. 1. Tranz. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o ac╚Ťiune, dintr-o serie de lucr─âri sau de ac╚Ťiuni. ÔÖŽ A lua, a scoate, a consuma prima por╚Ťiune din ceva. A ├«nceput o p├óine. 2. Intranz. (Despre st─âri, fenomene) A se ar─âta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). ÔÖŽ Intranz. ╚Öi refl. A porni. ÔÇô Lat. incipere.
├ÄNCEP├ÜT, ├«nceputuri, s. n. 1. Faptul de a (se) ├«ncepe; ├«ncepere. 2. Punct de plecare, moment ini╚Ťial; parte care ├«ncepe sau cu care se ├«ncepe ceva. ÔŚŐ Loc. adv. De la (bun) ├«nceput = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori ├«ntru) ├«nceput = ├«n (sau din) momentul ini╚Ťial; din capul locului, din prima clip─â. 3. (├Änv.) Ob├ór╚Öie, origine, ├«ncep─âtur─â. ÔÇô V. ├«ncepe.
├ÄNC├ëPE, ├«nc├ęp, vb. III. 1. Tranz. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o ac╚Ťiune, dintr-o serie de lucr─âri sau de ac╚Ťiuni. ÔÖŽ A lua, a scoate, a consuma prima por╚Ťiune din ceva. A ├«nceput o p├óine. 2. Intranz. (Despre st─âri, fenomene) A se ar─âta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). ÔÖŽ Intranz. ╚Öi refl. A porni. ÔÇô Lat. incipere.
├ÄNCEP├ÜT, ├«nceputuri, s. n. 1. Faptul de a (se) ├«ncepe; ├«ncepere. 2. Punct de plecare, moment ini╚Ťial; parte care ├«ncepe sau cu care se ├«ncepe ceva. ÔŚŐ Loc. adv. De la (bun) ├«nceput = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori ├«ntru) ├«nceput = ├«n (sau din) momentul ini╚Ťial; din capul locului, din prima clip─â. 3. (├Änv.) Ob├ór╚Öie, origine, ├«ncep─âtur─â. ÔÇô V. ├«ncepe.
├ÄNC├ëPE, ├«nc├ęp, vb. III. 1. Intranz. (Adesea preced─â subiectul; despre o stare sau un fenomen) A se ar─âta, a se ivi, a ap─ârea (cu primele semne). ├Äncepu o ploaie... de p─ârea c─â toarn─â cu g─âleata. ISPIRESCU, L. 28. ÔÖŽ (Despre o lucrare, o ac╚Ťiune) A se porni, a se deschide. Zice╚Ťi s─â c├«nte muzica... s─â-nceap─â balul. ALECSANDRI, T. I 225. 2. Tranz. (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A face primii pa╚Öi ├«ntr-o lucrare sau ├«ntr-o ac╚Ťiune. Unii ├«ncepur─â s─â-╚Öi puie pe foc gardurile. REBREANU, R. I 233. C─âpitanul ├«ncepu s─â cotrob─âiasc─â ├«ntr-un dulap de c─âr╚Ťi. BART, E. 270. B─âtr├«na ├«ncepu a pl├«nge, pun├«ndu-╚Öi m├«inele ├«n p─ârul neor├«nduit. DUN─éREANU, CH. 204. A-nceput s─â b├«ntuie o foamete cumplit─â. CARAGIALE, O. III 195. ÔŚŐ (Complementul indic─â ac╚Ťiunea care porne╚Öte sau e pe punctul de a porni) Tu s─â fi-nceput iubitul, C─â-i f─âceam eu ispr─âvitul. CO╚śBUC, P. I 52. ÔŚŐ Intranz. unipers. ├Äntr-o noapte ├«ncepu s─â ning─â. BART, E. 308. ÔŚŐ Refl. (Numai la pers. 3, c├«nd subiectul nu reprezint─â o fiin╚Ť─â) Petrecerile se ├«ncepur─â. VISSARION, B. 80. Scena se ├«ncepe prin cuvinte nep─âs─âtoare. GHEREA, ST. CR. I 338. ÔÖŽ Absol. (Sub├«n╚Ťeleg├«ndu-se conjunctivul sau infinitivul verbului ┬źa vorbi┬╗) A se porni s─â vorbeasc─â, a rosti primele cuvinte din ceea ce vrea s─â spun─â. Nu caut vorbe pe ales, Nici ╚Ötiu cum a╚Ö ├«ncepe. EMINESCU, O. I 173. Da╚Ťi-mi toat─â aten╚Ťiunea, c─â ├«ncep! ALECSANDRI, T. I 274. De╚Öert─â plosca, ├«╚Öi drese glasul ╚Öi ├«ncepu. NEGRUZZl, S. I 245. ÔŚŐ (Cu un complement care indic─â ceea ce se spune, se c├«nt─â) Mii de glasuri slabe ├«ncep sub bolta larg─â Un c├«nt frumos ╚Öi dulce. EMINESCU, O. I 94. ÔŚŐ Expr. A o ├«ncepe bine = a ob╚Ťine succes de la ├«nceput, a p─â╚Öi cu dreptul. Ce trebuie s─â fac ca s-o ├«ncep bine? GALAN, B. I 10. 3. Tranz. A lua, a scoate, a t─âia prima por╚Ťiune din ceva, pentru a o folosi, a o consuma. A ├«nceput o p├«ine. ÔŚŐ Refl. pas. De la v├«rf s─â-ncepe Stogul. SEVASTOS, la TDRG.
├ÄNCEP├ÜT, ├«nceputuri, s. n. 1. Faptul de a (se) ├«ncepe; ├«ncepere. 2. Punct ini╚Ťial de plecare; parte care ├«ncepe sau cu care se ├«ncepe ceva. Fusese o zi cald─â de ├«nceput de aprilie. SADOVEANU, O. VII 123. Nu se deslu╚Öea de-i ├«nceput de ziu─â, ori cele dint├«i ├«ntunecimi ale asfin╚Ťitului. C. PETRESCU, S. 11. Viitorul ╚Öi trecutul S├«nt a filei dou─â fe╚Ťe, Vede-n cap─ât ├«nceputul Cine ╚Ötie s─â le-nve╚Ťe. EMINESCU, O. I 196. Pe la ├«nceputul secolului al XVI-lea se na╚Öte ├«n insula Creta un copil dintr-o familie de pescari. ALECSANDRI, T. II 48. ÔŚŐ Loc. adj. De la ├«nceput = cu care se ├«ncepe ceva. Paginile de la ├«nceput ale c─âr╚Ťii. ÔŚŐ Loc. adv. De la (sau de, pe la, dintru ori ├«ntru) ├«nceput = ├«n (sau din) momentul ini╚Ťial, din capul locului. Dac─â el ar fi ╚Ötiut s-o ├«n╚Ťeleag─â dintru ├«nceput. REBREANU, R. I 187. Cu drept cuv├«nt, te a╚Öteptai s─â fii r─âspl─âtit, chiar de la ├«nceput. ODOBESCU, S. III 10. De la bun ├«nceput = din capul locului, din prima clip─â. La ├«nceput = ├«n epoca ini╚Ťial─â, ├«n primele timpuri, mai ├«nainte. La-nceput, pe c├«nd fiin╚Ť─â nu era, nici nefiin╚Ť─â. EMINESCU, O. I 132. O iubeam ╚Öi eu la ├«nceput. NEGRUZZI, S. I 47. Clirosul, ca ╚Öi m─ân─âstirile, n-aveau privilegiuri deosebite la ├«nceput. B─éLCESCU, O. II 14. ÔÖŽ (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Lucrare neterminat─â, ├«ncercare. Dup─â propria-i m─ârturisire ├«ntr-un ├«nceput de biografie, Ion Creang─â s-ar fi n─âscut la 1 martie 1837. C─éLINESCU, I. C. 36. ÔÖŽ (├Änvechit) Origine, ob├«r╚Öie. Leap─âd─â-te de ├«nceputul t─âu, schimb─â-╚Ťi numele, sau prime╚Öte pe acesta ce ╚Ťi-l dau eu. KOG─éLNICEANU, S. A. 55.
├«nc├ępe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nc├ęp, 1 pl. ├«nc├ępem, imperf. 3 sg. ├«ncepe├í; part. ├«ncep├║t
începút s. n., pl. începúturi
├«nc├ępe vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nc├ęp, imperf. 3 sg. ├«ncepe├í; part. ├«ncep├║t
începút s. n., pl. începúturi
├ÄNC├ëPE vb. 1. v. inaugura. 2. v. ini╚Ťia. 3. a debuta. (Ac╚Ťiunea ~ bine.) 4. a se apuca, a (se) porni, a se pune. (A ~ s─â m─ân├ónce.) 5. a porni, (prin Transilv.) a ar─âdui. (Au ~ s─â se certe.) 6. a se porni, (├«nv. ╚Öi pop.) a rupe. (~ a c├ónta.) 7. a se porni, a prinde. (~ s─â ╚Ťipe, s─â fug─â.) 8. a porni, (├«nv. ╚Öi pop.) a purcede. (A ~ dansul, nunta.) 9. v. debuta. 10. v. st├órni, (├«nv. ╚Öi reg.) a se scocior├«, (fig.) a se na╚Öte. (A ~ din senin o furtun─â.)
ÎNCÉPE vb. v. concepe, procrea.
├ÄNCEP├ÜT s. 1. debut, (├«nv.) primi╚Ťii (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.) 2. v. origine. 3. v. cap.
A (se) ├«ncepe Ôëá a (se) sf├ór╚Öi
A ├«ncepe Ôëá a continua, a m├óntui, a termina, a ├«ncheia, a ├«nceta
├Äncepe Ôëá a (se) sf├ór╚Öi
├Änceput Ôëá ├«ncheiere, sf├ór╚Öit
├«nc├ępe (├«nc├ęp, ├«ncep├║t), vb. ÔÇô 1. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o ac╚Ťiune. ÔÇô 2. A ├«ntreprinde, a se apuca de. ÔÇô 3. (├Änv.) A concepe. ÔÇô Mr. n╚Ťep. Lat. inc─şp─Ľre (Pu╚Öcariu 812; Candrea-Dens., 843; REW 4353; DAR; Rosetti, I, 168, cf. gris. anceiver). Sensul 3 indic─â o confuzie ├«ntre lat. incip─Ľre cu concip─Ľre; Tiktin se g├«nde╚Öte c─â este vorba de un uz artificial, ceea ce nu este cert. ÔÇô Der. ├«nceput, s. n. (punct de plecare, moment ini╚Ťial); ├«nceput─â, s. f. (├«nv., ├«nceput; ├«nv., concep╚Ťie); ├«ncep─âtur─â, s. f. (├«nv., ├«nceput, origine); ceptur─â, s. f. (izvor al unui r├«u), cf. Iordan, BL, VI, 33; ├«ncepenie (var. ├«ncep─âtorie, ├«ncep─âtoare, cepelni╚Ť─â, cep─âtoare), s. f. (├«nceput); ├«ncep─âtor, adj. (care ├«ncepe); ne├«nceput, adj. (neatins).
A ├ÄNC├ëPE ├«nc├ęp 1. tranz. 1) (ac╚Ťiuni, lucruri etc.) A realiza ├«n partea ini╚Ťial─â; a porni. 2) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a porni; a prinde. ~ a ╚Ťipa. ~ s─â fug─â. 3) A face s─â nu mai fie ├«ntreg, consum├ónd prima por╚Ťiune. ~ o p├óine. 2. intranz. (despre ac╚Ťiuni, st─âri, fenomene etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a porni. ╚śedin╚Ťa ├«ncepe. Ninsoarea ├«ncepe. /<lat. incipere
├ÄNCEP├ÜT ~uri n. 1) v. A ├ÄNCEPE. 2) Prima realizare ├«ntr-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care ├«ncepe sau cu care ├«ncepe ceva. ~ul anului. ÔŚŐ De la ~ din capul locului; din prima clip─â. La ~ a) ├«n stadiul ini╚Ťial; b) mai ├«nt├ói; ├«n primul r├ónd. 4) ├«nv. Punct de plecare; ob├ór╚Öie; origine. A marca ~ul scrisului rom├ón. /v. a ├«ncepe
├«ncepe v. 1. a face primul pas ├«ntrÔÇÖo lucrare: a ├«ncepe o cl─âdire; 2. a fi la ├«nceput: a-╚Öi ├«ncepe ziua; 3. a lua ├«nceputul: iarna ├«ncepe la 22 Decembrie. [Lat. INCIPERE].
├«nceput n. 1. primul pas ├«ntrÔÇÖo lucrare, primul moment ├«n existen╚Ť─â; 2. fig. fundament: sguduind ale lumii ├«nceputuri EM.
├«nc├ęp, -cep├║t, a -c├ępe v. tr. (lat. inc├şpio, -c├şpere, d. c├ípere, a apuca, a lua. V. ├«ncap, cap─ât, re-cuperez, accept, con-cep). Fac prima parte din ceva: ├«ncep (a scrie) o carte, ├«ncep o cas─â. ├Äs la ├«nceput: ├«ncep anu, c─âl─âtoria. V. intr. Ceremonia a ├«nceput (sub├«n╚Ť. a curge, s─â curg─â, cursu e─ş). V. refl. Lupta sÔÇÖa ├«nceput (sa┼ş a ├«nceput). ÔÇô ├Än Serbia a cepe.
├«ncep├║t n., pl. ur─ş (d. ├«ncep). Timpu de c├«nd sa┼ş locu de unde ├«ncepe ceva, origine: ├«nceputu lupte─ş, ├«nceputu Dun─âri─ş. Fig. Origine, fundament: ├«nceputurile lumi─ş. La ├«nceput, c├«nd a ├«nceput ceva: la ├«nceputu s─ârb─âri─ş. A face unu─ş lucru ├«nceputu, a-l ├«ncepe (vorbind ma─ş ales de fapte rele): aceste─ş nenorocir─ş invidia ─ş-a f─âcut ├«nceputu. ÔÇô La Ur. din ceput, de la ├«nceput.
├ÄNCEPE vb. 1. a deschide, a inaugura. (A ~ o nou─â perioad─â.) 2. a ini╚Ťia. (A ~ o campanie.) 3. a debuta. (Ac╚Ťiunea ~ bine.) 4. a se apuca, a (se) porni, a se pune. (A ~ s─â m─ân├«nce.) 5. a porni, (prin Transilv.) a ar─âdui. (Au ~ s─â se certe.) 6. a se porni, (├«nv. ╚Öi pop.) a rupe. (~ a c├«nta.) 7. a se porni, a prinde. (~ s─â ╚Ťipe, s─â fug─â.) 8. a porni, (├«nv. ╚Öi pop.) a purcede. (A ~ dansul, nunta.) 9. a debuta, a se deschide. (Concertul a ~ cu...) 10. a ap─ârea, a se isca, a se ivi, a se porni, a se produce, a se st├«rni, (├«nv. ╚Öi reg.) a se scocior├«, (fig.) a se na╚Öte. (A ~ din senin o furtun─â.)
începe vb. v. CONCEPE. PROCREA.
├ÄNCEPUT s. 1. debut, (├«nv.) primi╚Ťii (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.) 2. ob├«r╚Öie, origine, provenien╚Ť─â, surs─â, (livr.) sorginte, (├«nv.) ├«ncep─âtur─â, (fig.) izvor, s├«mbure. (~ daco-latin al limbii rom├óne.) 3. cap, frunte. (~ coloanei.)
├ÄNCEPUT. Subst. ├Änceput, ├«ncepere, ├«ncep─âtur─â (├«nv.). Punct de plecare, punct de pornire, faz─â ini╚Ťial─â, moment ini╚Ťial, faz─â incipient─â, ├«nceputul ├«nceputurilor. Na╚Ötere, origine, genez─â, ob├«r╚Öie, ├«nceput (├«nv.), surs─â, provenien╚Ť─â, prevenire (rar), sorginte (livr.), izvor (fig.). Apari╚Ťie, ivire, iveal─â (rar), sfetire (├«nv.), na╚Ötere (fig.). Ini╚Ťiere, ├«nfiin╚Ťare, ├«ntemeiere, instituire, fundare, creare, crea╚Ťie. Inaugurare, deschidere, vernisaj. Pornire, porneal─â (pop.), plecare, purcedere (pop.), purces (├«nv. ╚Öi pop.), urnire, punere ├«n mi╚Öcare, demaraj, demarare. Declan╚Öare, izbucnire, dezl─ân╚Ťuire, st├«rnire, iscare. ├Äncep─âtor, novice; boboc (fig.); neofit. Ini╚Ťiator, promotor, ├«ntemeietor, fondator. Adj. De ├«nceput, ├«ncep─âtor, incipient, incoativ (lingv.), ini╚Ťial, prim, dint├«i. Primar, originar, primordial. Inaugural, de deschidere. Vb. A (se) ├«ncepe. A-╚Öi avea originea (ob├«r╚Öia, provenien╚Ťa din... ), a origina (rar), a proveni, a se trage din..., a izvor├« (fig.). A ap─ârea, a se ivi, a (se) sfeti (├«nv.), a lua na╚Ötere, a se na╚Öte (fig.). A ini╚Ťia, a face ├«nceputul, a ├«nfiin╚Ťa, a ├«ntemeia, a institui, a funda, a crea. A inaugura, a deschide, a vernisa. A porni, a pleca, a purcede (pop.), a (se) urni, a se pune ├«n mi╚Öcare, a demara. A (se) declan╚Öa, a izbucni, a (se) dezl─ân╚Ťui, a (se) st├«rni, a (se) isca. Adv. La ├«nceput, ├«nt├«i, (pentru) ├«nt├«ia dat─â (oar─â), (pentru) prima dat─â, int├«ia╚Öi dat─â, de la (de, pe la, dintru, ├«ntru) ├«nceput, de la (bun) ├«nceput, de la ├«nceputul ├«nceputurilor, ├«n (din) momentul ini╚Ťial, din capul locului, din prima clip─â, din primul moment; cu ├«ncepere de... (de la..., din...). V. ac╚Ťiune, ini╚Ťiativ─â, ├«ncercare, mi╚Öcare, na╚Ötere, plecare, timp.
├ÄNCEPUTUL PARCURSULUI DE LUPT─é reper caracteristic de pe sol, stabilit prin calculul la preg─âtirea unei misiuni de lupt─â, fa╚Ť─â de obiectivul care urmeaz─â a fi lovit cu o forma╚Ťie de avioane de v├ón─âtoare-bombardament sau bombardament, de la care ├«ncep manevrele de apropiere, vizare ╚Öi atacul obiectivului.
AB IOVE PRINCIPIUM (lat.) s─â ├«ncepem cu Iupiter ÔÇô Vergiliu ÔÇ×BucolicaÔÇŁ, III, 60: Ab iove principium, Musae; Iovis omnia plena: /Ille colit terras; Illi mea carmina curae (ÔÇ×Muze, s─â ├«ncepem cu Iupiter; toate sunt pline de Iupiter: /El vegheaz─â c├ómpiile; ├«n grija lui las c├óntecele meleÔÇŁ). Cu aceste cuvinte ├«╚Öi ├«ncepe p─âstorul Dameta ├«ntrecerea ├«n versuri cu p─âstorul Menalca. A ├«ncepe cu ce este mai important.
AB OVO (lat.) de la ou; de la ├«nceputul ├«nceputurilor ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 147: ÔÇ×Nec gemino bellum Troianum orditur ab ovoÔÇŁ (ÔÇ×╚śi nu urze╚Öte r─âzboiul troian de la oul cel geam─ânÔÇŁ). Poetul ├«l laud─â pe Homer pentru c─â ├«ncepe ÔÇ×IliadaÔÇŁ cu m├ónia lui Ahile, adic─â intr├ónd direct ├«n subiectul epopeii, iar nu cu pretextul ├«ndep─ârtat al R─âzboiului troian: na╚Öterea Elenei ╚Öi a lui Pollux, geam─ânul ei, din oul divin.
AB OVO USQUE AD MALA (lat.) de la ou─â (p├ón─â) la mere ÔÇô De la ├«nceput p├ón─â la sf├ór╚Öit. Romanii ├«ncepeau pr├ónzul cu ou─â ╚Öi ├«l terminau cu mere.
INITIUM EST SALUTIS NOTITIA PECATI (lat.) recunoa╚Öterea gre╚Öelii este ├«nceputul salv─ârii ÔÇô Seneca, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, 28.
OMNIUM RERUM PRINCIPIA PARVA SUNT (lat.) ├Änceputurile tuturor lucrurilor sunt mici ÔÇô Cicero, ÔÇ×De finibus bonorum et malorumÔÇŁ, 5, 21.
începe, încep v. t. (er.) a dezvirgina.
├ÄNCEP├ÜT, -─é, ├«ncepu╚Ťi, -te, adj. v. ├ÄNCEPE. ÔÇô [DEX ÔÇÖ98]

început dex online | sinonim

început definitie

Intrare: începe
începe verb grupa a III-a conjugarea a IX-a
Intrare: început (origine; -uri)
început origine; -uri substantiv neutru
Intrare: început (adj.)
început adj.