Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«ncep─âtur─â

├ÄNCEP─éT├ÜR─é, ├«ncep─âturi, s. f. (├Änv.) ├Änceput, origine. ÔÇô ├Äncepe + suf. -─âtur─â.
├ÄNCEP─éT├ÜR─é, ├«ncep─âturi, s. f. (├Änv.) ├Änceput, origine. ÔÇô ├Äncepe + suf. -─âtur─â.
├ÄNCEP─éT├ÜR─é, ├«ncep─âturii s. f. (├Änvechit ╚Öi popular) ├Änceput, origine. Bun─â ├«ncep─âtur─â, pentru a se descotorosi de vechii negu╚Ť─âtori ai Levantului. C. PETRESCU, A. R. 190. Se f─âcu numai o ├«ncep─âtur─â de vrajb─â. B─éLCESCU, O. II 44. R─âd─âcina ╚Öi ├«ncep─âtura tuturor r─âut─â╚Ťilor. TEODORESCU, P. P. 391.
începătúră (înv.) s. f., g.-d. art. începătúrii; pl. începătúri
începătúră s. f., g.-d. art. începătúrii; pl. începătúri
├ÄNCEP─éT├ÜR─é s. v. ├«nceput, ob├ór╚Öie, origine, provenien╚Ť─â, surs─â.
începătură f. început; fig. origină: începătură și pricină a tuturor nenorocirilor BĂLC.
├«ncep─ât├║r─â f., pl. ─ş. Rar. ├Änceput. Origine. ÔÇô Vech─ş ╚Öi cep─âtur─â.
├«ncep─âtur─â s. v. ├ÄNCEPUT. OB├ÄR╚śIE. ORIGINE. PROVENIEN╚Ü─é. SURS─é.

începătură dex online | sinonim

începătură definitie

Intrare: începătură
începătură substantiv feminin