Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«ncep─âtor

├ÄNCEP─éT├ôR, -O├üRE, ├«ncep─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ├«ncepe; ini╚Ťial. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care se ini╚Ťiaz─â lucr├ónd ├«ntr-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. ╚Öi f. (Rar) Persoan─â care ini╚Ťiaz─â ceva; ini╚Ťiator. ÔÇô ├Äncepe + suf. -─âtor.
├ÄNCEP─éT├ôR, -O├üRE, ├«ncep─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj. Care ├«ncepe; ini╚Ťial. 2. S. m. ╚Öi f. Persoan─â care se ini╚Ťiaz─â lucr├ónd ├«ntr-un domeniu de activitate oarecare; novice. 3. S. m. ╚Öi f. (Rar) Persoan─â care ini╚Ťiaz─â ceva; ini╚Ťiator. ÔÇô ├Äncepe + suf. -─âtor.
├ÄNCEP─éT├ôR1, -O├üRE, ├«ncep─âtori, -oare, adj. Care ├«ncepe. Spune-mi un cuv├«nt ├«ncep─âtor cu ┬źe┬╗. Ôľş Alecu Russo... cel dint├«i ceruse pentru limba popular─â drept de a exprima ├«n formele ei curate cultura noastr─â ├«ncep─âtoare. SADOVEANU, E. 176. ├Äi lipse╚Öte... numai sc├«nteia ├«ncep─âtoare izbitura care aprinde capsa. CAMIL PETRESCU, O. II 466.
├ÄNCEP─éT├ôR2, -O├üRE, ├«ncep─âtori- oare s. m. ╚Öi f. 1. Persoan─â care a intrat de cur├«nd ├«ntr-un domeniu de activitate ╚Öi care dovede╚Öte din aceast─â cauz─â nepricepere, st├«ng─âcie. Pe c├«nd se-ntorcea de la Smirna, i se cufundase corabia ├«nc─ârcat─â; iar el, ├«ncep─âtor ├«n ale negustoriei, a fost uitat s-o asigureze. CARAGIALE, O. III 39. 2. (Rar) Persoan─â care ini╚Ťiaz─â ceva; ini╚Ťiator. Asachi... ar fi putut fi ├«ncep─âtorul ╚Öcoalei critice moldovene╚Öti. Dar acest rol revine altora. IBR─éILEANU, SP. CR. 58.
începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre
începătór adj. m., s. m., pl. începătóri; f. sg. și pl. începătoáre
├ÄNCEP─éT├ôR adj., s. 1. adj. v. ini╚Ťial. 2. adj. v. incipient. 3. s. debutant, (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ ├«ntr-un anumit domeniu.)
├ÄNCEP─éT├ôR s. v. ini╚Ťiator, promotor, protagonist.
├ÄNCEP─éT├ôR1 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) Care abia ├«ncepe; cu primele semne ale unui ├«nceput; incipient. Poet ~. 2) Care constituie un ├«nceput; de ├«nceput; ini╚Ťial; primar; primordial. Perioad─â ~oare. /a ├«ncepe + suf. ~─âtor
├ÄNCEP─éT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) m. ╚Öi f. 1) Persoan─â care face primii pa╚Öi ├«ntr-un domeniu de activitate; debutant; novice. 2) pop. Om care pune ├«nceputul unei ac╚Ťiuni; ini╚Ťiator. /a ├«ncepe + suf. ~─âtor
├«ncep─âtor a. elementar. ÔĽĹ m. cel ce se afl─â ├«nc─â la primele elemente ale unei arte sau ╚Ötiin╚Ťe.
├«ncep─ât├│r, -o├íre adj. Care ├«ncepe ├«n aintea altora: artileria noastr─â fu ├«ncep─âtoarea lupte─ş. Care e la ├«nceput, debutant: ace╚Öt─ş ╚Öcolar─ş ├«s ├«ncep─âtor─ş. Subst. Un ├«ncep─âtor.
începător s. v. INIȚIATOR. PROMOTOR. PROTAGONIST.
├ÄNCEP─éTOR adj., s. 1. adj. ini╚Ťial. (Liter─â ~.) 2. adj. incipient, ini╚Ťial. (Stadiu ~ al unei boli.) 3. s. debutant. (livr.) neofit, novice, (fam.) ageamiu, (fam. fig.) boboc, recrut. (~ ├«ntr-un domeniu.)

începător dex online | sinonim

începător definitie

Intrare: începător (adj.)
începător adjectiv
Intrare: începător (s.m.)
începător substantiv masculin