Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«ncartiruire

├ÄNCARTIRU├Ź, ├«ncartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuin╚Ťele trupei ╚Öi ofi╚Ťerilor dintr-o unitate militar─â ├«ntr-o localitate; a cartirui. ÔÇô ├Än + cartirui.
├ÄNCARTIRU├ŹRE, ├«ncartiruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ncartirui ╚Öi rezultatul ei; cartiruire. ÔÇô V. ├«ncartirui.
├ÄNCARTIRU├Ź, ├«ncartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuin╚Ťele trupei ╚Öi ofi╚Ťerilor dintr-o unitate militar─â ├«ntr-o localitate; a cartirui. ÔÇô ├Än + cartirui.
├ÄNCARTIRU├ŹRE, ├«ncartiruiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ncartirui ╚Öi rezultatul ei; cartiruire. ÔÇô V. ├«ncartirui.
├ÄNCARTIRU├Ź, ├«ncartiruiesc, vb. IV. Tranz. A cartirui.
├ÄNCARTIRU├ŹRE, ├«ncartiruiri, s. f. Cartiruire. Sosirea, ├«ncartiruirea... s-au f─âcut repede, nici n-am ╚Ötiut c├«nd. SADOVEANU, O. VI 271.
├«ncartiru├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ncartirui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ncartirui├í; conj. prez. 3 s─â ├«ncartirui├ísc─â
├«ncartiru├şre s. f., g.-d. art. ├«ncartiru├şrii; pl. ├«ncartiru├şri
├«ncartiru├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ncartirui├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ncartirui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncartirui├ísc─â
├«ncartiru├şre s. f., g.-d. art. ├«ncartiru├şrii; pl. ├«ncartiru├şri
├ÄNCARTIRU├Ź vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)
├ÄNCARTIRU├ŹRE s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)
├ÄNCARTIRU├Ź vb. IV. tr. A preg─âti instalarea ╚Öi a instala o unitate militar─â ├«ntr-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < ├«n- + cartirui, cf. rus. kvartirovati].
├ÄNCARTIRU├ŹRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ├«ncartirui ╚Öi rezultatul ei; cartiruire. [< ├«ncartirui].
├ÄNCARTIRU├Ź vb. tr. a preg─âti instalarea unei unit─â╚Ťi militare ├«ntr-un cantonament; a cartirui. (< ├«n- + cartirui)
A ├ÄNCARTIRU├Ź ~i├ęsc tranz. (unit─â╚Ťi militare sau militari) A instala temporar ├«ntr-un cantonament; a caza; a cantona. /├«n + rar a cartirui
*├«n- ╚Öi incartier├ęz ╚Öi *cartier├ęz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, da┼ş la cartier: c├«nd o trup─â nÔÇÖare unde dormi, poli╚Ťia o ├«ncartiereaz─â pin casele particularilor. ÔÇô Forme ma─ş vech─ş: ├«ncvartirez, ├«ncartiru─şesc, ├«ncvartiru─şesc, cvartiru─şesc.
ÎNCARTIRUI vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)
ÎNCARTIRUIRE s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)

încartiruire dex online | sinonim

încartiruire definitie

Intrare: încartirui
încartirui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: încartiruire
încartiruire substantiv feminin