Dicționare ale limbii române

19 definiții pentru încartiruire

ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.
ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A stabili locuințele trupei și ofițerilor dintr-o unitate militară într-o localitate; a cartirui. – În + cartirui.
ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s. f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. – V. încartirui.
ÎNCARTIRUÍ, încartiruiesc, vb. IV. Tranz. A cartirui.
ÎNCARTIRUÍRE, încartiruiri, s. f. Cartiruire. Sosirea, încartiruirea... s-au făcut repede, nici n-am știut cînd. SADOVEANU, O. VI 271.
încartiruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 să încartiruiáscă
încartiruíre s. f., g.-d. art. încartiruírii; pl. încartiruíri
încartiruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încartiruiésc, imperf. 3 sg. încartiruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. încartiruiáscă
încartiruíre s. f., g.-d. art. încartiruírii; pl. încartiruíri
ÎNCARTIRUÍ vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)
ÎNCARTIRUÍRE s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)
ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati].
ÎNCARTIRUÍRE s.f. Acțiunea de a încartirui și rezultatul ei; cartiruire. [< încartirui].
ÎNCARTIRUÍ vb. tr. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui. (< în- + cartirui)
A ÎNCARTIRUÍ ~iésc tranz. (unități militare sau militari) A instala temporar într-un cantonament; a caza; a cantona. /în + rar a cartirui
*în- și incartieréz și *cartieréz v. tr. (d. cartier). Pun la cartier, daŭ la cartier: cînd o trupă n’are unde dormi, poliția o încartierează pin casele particularilor. – Forme maĭ vechĭ: încvartirez, încartiruĭesc, încvartiruĭesc, cvartiruĭesc.
ÎNCARTIRUI vb. (MIL.) a cartirui. (A ~ trupele.)
ÎNCARTIRUIRE s. (MIL.) cartiruire. (~ trupelor.)

încartiruire dex online | sinonim

încartiruire definitie

Intrare: încartirui
încartirui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: încartiruire
încartiruire substantiv feminin