Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«ncarna

INCARN├ü, incarnez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. 1. A (se) ├«ntrupa; a (se) transforma ├«n om. ÔÖŽ Fig. A lua sau a da o form─â concret─â, real─â. ÔÖŽ Tranz. A juca un rol ├«ntr-o pies─â. 2. (Despre unghii) A cre╚Öte ├«n carne. [Var.: ├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. incarner, lat. incarnare.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
INCARN├ü, incarnez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. 1. A (se) ├«ntrupa; a (se) transforma ├«n om. ÔÖŽ Fig. A lua sau a da o form─â concret─â, real─â. ÔÖŽ Tranz. A juca un rol ├«ntr-o pies─â. 2. (Despre unghii) A cre╚Öte ├«n carne. [Var.: ├«ncarn├í vb. I] ÔÇô Din fr. incarner, lat. incarnare.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
INCARN├ü, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consisten╚Ť─â material─â, a ├«ntrupa; fig. a reda (ceva) ├«ntr-o form─â concret─â. ÔÇô Variant─â: ├«ncarn├í vb. I.
ÎNCARNÁ vb. I v. incarna.
!incarná/încarná (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarneáză/încarneáză
încarná v. incarná
incarná (a se întrupa, despre unghii, a crește în carne) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. incarneáză[1]
INCARNÁ vb. 1. v. întrupa. 2. v. concretiza. 3. v. personifica.[1]
INCARN├ü vb. I. tr., refl. 1. A (se) ├«ntrupa. ÔÖŽ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o form─â precis─â, material─â. 2. (Med.; despre unghii) A intra ├«n carne, a cre╚Öte ├«n carne. [Var. ├«ncarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in ÔÇô ├«n, caro ÔÇô carne].
ÎNCARNÁ vb. I. v. incarna.
INCARN├ü vb. tr., refl. 1. a (se) ├«ntrupa. ÔŚŐ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o form─â precis─â, material─â. 2. (despre unghii) a intra, a cre╚Öte ├«n carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
A INCARN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se incarneze. 2) (personaje) A reprezenta ├«ntr-un spectacol. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]
A SE INCARN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre fiin╚Ťe spirituale) A se transforma ├«n om sau animal. 2) fig. A-╚Öi g─âsi expresie material─â; a c─âp─âta forma concret─â; a se ├«ntrupa; a se ├«ntruchipa; a se materializa. /<fr. incarner, lat. incarnare[1]
incarnà v. a (se) întrupa.
*incarn├ęz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). ├Äntrupez. V. refl. M─â ├«ntrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolic─ş). ÔÇô ╚śi ├«nc-.
├«ncarn├ęz, V. incarnez.
INCARNA vb. 1. a (se) ├«ntruchipa, a (se) ├«ntrupa, (├«nv.) a (se) ├«mpeli╚Ťa, a (se) ├«nchipui, a (se) ├«ncorpora, a (se) omeni. (S-a ~, lu├«nd ├«nf─â╚Ťi╚Öare de b─ârbat.) 2. a (se) concretiza, a (se) ├«ntruchipa, a (se) ├«ntrupa, a (se) materializa, a (se) realiza, (rar) a (se) sensibiliza. (Iat─â cum a fost ~ acest element.) 3. a ├«ntruchipa, a ├«ntrupa, a personifica, a reprezenta, a simboliza, (├«nv.) a ├«nchipa. (El ~ for╚Ťa brutal─â.)

încarna dex online | sinonim

încarna definitie

Intrare: incarna
încarna verb grupa I conjugarea a II-a
incarna verb grupa I conjugarea a II-a