ÎNCADRATÚRĂ, încadraturi, s. f. (Livr.) Ramă. – Din it. inquadratura.

ÎNCADRATÚRĂ, încadraturi, s. f. (Livr.) Ramă. – Din it. inquadratura.

ÎNCADRATÚRĂ, încadraturi, s. f. (Neobișnuit) Ramă, cadră. Portretele Fridolinei și Anetei sînt de o parte și de alta a portretului lui Biberl... Să vezi ce bine le șade... în încadratura albă. CARAGIALE, O. VII 524.

încadratúră s. f., g.-d. art. încadratúrii

ÎNCADRATÚRĂ s. v. cadru, ramă.

ÎNCADRATÚRĂ s.f. (Rar) Ramă, cadră. [Cf. it. inquadratura].

ÎNCADRATÚRĂ s. f. 1. (rar) ramă, cadră. 2. (cinem.) operație în selectarea și delimitarea în spațiu a zonei corespunzătoare unei imagini dintr-un film. (< it. inquadratura)

încadratură s. v. CADRU. RAMĂ.