Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru ├«ncadrare

├ÄNCADR├ü, ├«ncadrez, vb. I. 1. Tranz. A ├«nr─âma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul ├«nconjur─âtor. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde ├«ntr-un text de lege o fapt─â, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A ├«nconjura, a ├«mpresura (1). 5. Tranz. ╚Öi refl. A (se) angaja ├«ntr-o ├«ntreprindere, ├«ntr-o institu╚Ťie. ÔÖŽ Refl. A se integra ├«ntr-un colectiv, ├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«ntr-o ac╚Ťiune etc. 6. Refl. A respecta o anumit─â limit─â de timp pentru s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni. ÔÇô Din fr. encadrer.
├ÄNCADR├üRE, ├«ncadr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncadra. ÔÇô V. ├«ncadra.
├ÄNCADR├ü, ├«ncadrez, vb. I. 1. Tranz. A ├«nr─âma. 2. Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul ├«nconjur─âtor. 3. Tranz. (Jur.) A cuprinde ├«ntr-un text de lege o fapt─â, p. ext. un delincvent. 4. Tranz. (Rar) A ├«nconjura, a ├«mpresura (1). 5. Tranz. ╚Öi refl. A (se) angaja ├«ntr-o ├«ntreprindere, ├«ntr-o institu╚Ťie. ÔÖŽ Refl. A se integra ├«ntr-un colectiv, ├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«ntr-o ac╚Ťiune etc. 6. Refl. A respecta o anumit─â limit─â de timp pentru s─âv├ór╚Öirea unei ac╚Ťiuni. ÔÇô Din fr. encadrer.
├ÄNCADR├üRE, ├«ncadr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncadra. ÔÇô V. ├«ncadra.
├ÄNCADR├ü, ├«ncadrez, vb. I. Tranz. 1. A primi pe cineva cu toate drepturile ╚Öi obliga╚Ťiile ├«n cadrul unei institu╚Ťii sau ├«ntreprinderi. ÔÖŽ Refl. A se integra ├«ntr-un colectiv, ├«ntr-o organiza╚Ťie, ├«n munc─â, ├«ntr-o ac╚Ťiune etc. ├Än etapa final─â a r─âzboiului, ├«n lupta armat─â ├«mpotriva fascismului s-au ├«ncadrat ╚Öi armatele rom├«n─â ╚Öi bulgar─â. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2903. De╚Öi nu se afla ├«ncadrat ├«n mi╚Öcarea revolu╚Ťionar─â, Turgheniev era urm─ârit ╚Öi supravegheat ├«n ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235. 2. A introduce ceva sau pe cineva ├«ntr-un mediu, f─âc├«ndu-l s─â se potriveasc─â, s─â se armonizeze cu el. Nefiind suficient ├«ncadrat ├«n conflictul romanului, nu are un rol determinant ├«n ac╚Ťiune. V. ROM. aprilie 1953, 299. ÔÖŽ Refl. A se potrivi, a se armoniza cu mediul ├«nconjur─âtor. Mausoleul se ├«ncadreaz─â perfect, prin liniile ╚Öi culoarea lui, ├«n arhitectura ╚Öi jocul de culori al Pie╚Ťii Ro╚Öii. STANCU, U.R.S.S. 37. 3. (Cu privire la un tablou, o oglind─â etc.) A pune ├«n cadru, ├«n ram─â, a ├«nr─âma. (Fig.) P─ârul... se ├«mp─âr╚Ťea ├«n c─ârare la mijloc, ca s─â ├«ncadreze o figur─â ├«n oval perfect. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 40. P─âru-i ca aurul fa╚Ťa-ncadreaz─â. EMINESCU, O. IV 32. 4. Fig. (Cu privire la delicte, infrac╚Ťiuni, crime, p. ext. la delincven╚Ťi etc.) A cuprinde ├«ntr-un text de lege. Martorul, uimit de aceast─â diversiune, devenise deodat─â inutil cauzei care nu-l mai ├«ncadra. ARGHEZI, P. T. 95. 5. A ├«nconjura, a ├«mpresura. De la observator vin ╚Ötiri c─â du╚Ömanul ╚Öi-a adus ├«nt─ârituri... Uite, v-a ├«ncadrat. PAS, Z. III 204.
├ÄNCADR├üRE, ├«ncadr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncadra. 1. Primire, numire ├«n cadrele unei organiza╚Ťii, ale unei institu╚Ťii etc. Comisia de ├«ncadrare a personalului. ÔÖŽ (Concretizat) Act, decizie prin care cineva este numit ├«ntr-o func╚Ťie. ÔÖŽ Integrare ├«ntr-un colectiv, ├«ntr-o organiza╚Ťie. 2. Introducerea unui lucru ├«ntr-un mediu f─âc├«ndu-l s─â se potriveasc─â, s─â se armonizeze cu el. 3. ├Änr─âmare. 4. Fig. Cuprindere a unui delict, a unei crime etc., p. ext. a unui delincvent etc. ├«ntr-un articol de lege. ├Äncadrarea f─âptuitorilor ├«n dispozi╚Ťiile legii. 5. ├Änconjurare, ├«mpresurare.
încadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 încadreáză
încadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. încadrắrii; pl. încadrắri
├«ncadr├í vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. ├«ncadr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ncadre├íz─â
încadráre s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. încadrării; pl. încadrări
ÎNCADRÁ vb. 1. v. înrăma. 2. v. mărgini. 3. a chenărui, a împrejmui, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 4. v. angaja. 5. a se angaja, a se băga, a intra, a se tocmi, a se vârî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ tractorist.)
ÎNCADRÁRE s. 1. v. înrămare. 2. v. angajare. 3. v. angajare.
├ÄNCADR├ü vb. I. tr. 1. A pune, a a╚Öeza ├«ntr-un cadru; a ├«mpresura. ÔÖŽ (Fig.) A cuprinde ├«ntr-un text de lege o infrac╚Ťiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva ├«ntr-o func╚Ťie, ├«ntr-o asocia╚Ťie etc. cu toate drepturile ╚Öi obliga╚Ťiile care ├«i revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militar─â cu cadrele de ofi╚Ťeri ╚Öi subofi╚Ťeri necesare. ÔÖŽ refl. A se integra, a urma linia unei mi╚Öc─âri, a unui ritm de munc─â etc. [< fr. encadrer].
├ÄNCADR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncadra ╚Öi rezultatul ei; punere, a╚Öezare ├«ntr-un anumit cadru, ├«ntr-o anumit─â dispozi╚Ťie etc. [< ├«ncadra].
├ÄNCADR├ü vb. I. tr. 1. a pune, a a╚Öeza ├«ntr-un cadru, ├«ntr-o ram─â. ÔŚŐ a ├«nconjura; a ├«mpresura. ÔŚŐ a regla tirul de artilerie aduc├ónd loviturile din ce ├«n ce mai aproape de obiectiv. ÔŚŐ (fig.) a cuprinde ├«ntr-un text de lege o infrac╚Ťiune etc.; a insera. 2. a numi, a primi pe cineva ├«ntr-o func╚Ťie, ├«ntr-o asocia╚Ťie etc. cu toate drepturile ╚Öi obliga╚Ťiile care ├«i revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militar─â cu cadrele de ofi╚Ťeri ╚Öi subofi╚Ťeri necesare; a ├«nrola. II. refl. a se integra, a urma linia unei mi╚Öc─âri a unui ritm de munc─â etc. (< fr. /sÔÇÖ/encadrer)
├ÄNCADR├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncadra. 2. (telec.) precizare a unor momente determinate ├«n evolu╚Ťia unui fenomen periodic. 3. a╚Öezarea ╚Öi potrivirea pe un material textil, pe o h├órtie etc. a unor tipare, ├«n scopul decup─ârii. (< ├«ncadra)
A ├ÄNCADR├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«ncadreze. 2) (persoane) A angaja ├«n baza unei legisla╚Ťii; a primi. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune ├«ntr-un cadru; a ├«nconjura cu o ram─â; a ├«nr─âma. [Sil. -cad-ra] /<fr. encadrer
A SE ├ÄNCADR├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) A fi ├«n armonie (cu un mediu oarecare); a se ├«mbina ├«n mod armonios; a se armoniza. 2) A ├«ncepe s─â-╚Öi dea concursul; a consim╚Ťi s─â ia parte. ~ ├«n ├«ntrecere. 3) A intra (├«ntr-un colectiv) ca parte component─â; a se integra. /<fr. encadrer
încadrà v. 1. a pune o cadră sau pervaz: a încadra o pictură; 2. fig. a înconjura; 3. a însera, a introduce: a încadra o anecdotă.
*├«n- ╚Öi incadr├ęz v. tr. (fr. encadrer, d. cadre, cadru). Pun ├«n cadru un tablo┼ş, ├«nramez. Desemnez ├«n prejur ceva ca un cadru. Fig. Amplific, ├«nzorzonez: a incadra o anecdot─â. Pun ofi╚Ťer─ş une─ş trupe: a incadra un regiment no┼ş. ├Änconjor cu lovitur─ş de tun repetate: o baterie ├«ncadrase o companie, pe care apo─ş o nimici.
ÎNCADRA vb. 1. a înrăma. (A ~ un tablou.) 2. a mărgini. (Copacii ~ șoseaua.) 3. a chenărui, a împrejmui, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.) 4. a angaja, a băga, a lua, a numi, a primi, (înv. și pop.) a năimi. (L-a ~ într-un serviciu.) 5. a se angaja, a se băga, a intra, a se tocmi, a se vîrî, (pop.) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Mold. și Bucov.) a se apuca. (S-a ~ tractorist.)
ÎNCADRARE s. 1. înrămare. (~ unui tablou.) 2. angajare, numire, primire. (~ cuiva în serviciu.) 3. angajare, intrare. (~ lui în uzină.)
├ÄNCADR├üRE (< ├«ncadra) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ncadra. 2. (TELEC.) Precizarea unor momente determinate ├«n evolu╚Ťia unui fenomen. 3. (TEHN.) Opera╚Ťie de a╚Öezare ╚Öi de potrivire pe un material textil, pe o h├órtie etc., dup─â o anumit─â ordine sau regul─â, a unor tipare, ├«n scopul ob╚Ťinerii ╚Öi decup─ârii p─âr╚Ťilor componente ale obiectului care urmeaz─â s─â fie confec╚Ťionat. 4. (Dr.) ├Ä. juridic─â = stabilirea concordan╚Ťei depline ├«ntre fapta concret─â s─âv├ór╚Öit─â de ├«nvinuit sau inculpat ╚Öi norma special─â penal─â care incrimineaz─â acea fapt─â; ea este o garan╚Ťie a respect─ârii drepturilor ╚Öi intereselor legitime ale persoanei.

încadrare dex online | sinonim

încadrare definitie

Intrare: încadra
încadra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -dra
Intrare: încadrare
încadrare substantiv feminin
  • silabisire: -dra-