ÎNCĂTĂRĂMÁ, încătărămez, vb. I. Tranz. A încheia, a prinde îmbrăcămintea sau încălțămintea în catarame. – În + cataramă.

ÎNCĂTĂRĂMÁ, încătărămez, vb. I. Tranz. A încheia, a prinde îmbrăcămintea sau încălțămintea în catarame. – În + cataramă.

ÎNCĂTĂRĂMÁ, încătărămez, vb. I Tranz. (Cu privire la îmbrăcăminte sau încălțăminte) A strînge, a încheia, a prinde cu o cataramă sau în catarame. Diacul a privit cerul întunecat de pîlcuri de nouri și și-a încătărămat mai tare dulama. SADOVEANU, N. P. 29.

încătărămá (a ~) vb., ind. prez. 3 încătărămeáză

încătărămá vb., ind. prez. 1 sg. încătărăméz, 3 sg. și pl. încătărămeáză

ÎNCĂTĂRĂMÁ vb. v. ghiftui, îmbuiba, îndopa.

A ÎNCĂTĂRĂMÁ ~éz tranz. (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A încheia cu o cataramă. /în + cătăramă

încătărăméz v. tr. Prind (leg, fixez) cu catarame.

încătărăma vb. v. GHIFTUI. ÎMBUIBA. ÎNDOPA.