Dicționare ale limbii române

2 intrări

10 definiții pentru încăputat

ÎNCĂPUTÁ, încăputez, vb. I. Tranz. A pune căpute la încălțăminte; a căputa. – În + căpută.
ÎNCĂPUTÁ, încăputez, vb. I. Tranz. A pune căpute la încălțăminte; a căputa. – În + căpută.
ÎNCĂPUTÁ vb. I v. căputa.
încăputá (a ~) vb., ind. prez. 3 încăputeáză
încăputá vb., ind. prez. 1 sg. încăputéz, 3 sg. încăputeáză
ÎNCĂPUTÁ vb. a căputa, (înv. și reg.) a însura. (A ~ ciorapii, pantofii.)
încăputà v. 1. a pune căputa la cisme; 2. a drege ciorapi; 3. fig. a prepara în grabă: lesne se încăputează un culcuș.
căputéz v. tr. (d. căpută). Pun căpute la încălțăminte. – Și încăp-.
încăputéz, V. căputez.
ÎNCĂPUTA vb. a căputa, (înv. și reg.) a însura. (A ~ ciorapii, pantofii.)

încăputat dex online | sinonim

încăputat definitie

Intrare: încăputa
încăputa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încăputat
încăputat participiu