Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru încăpușire

ÎNCĂPUȘÁ, pers. 3 încăpușează, vb. I. Intranz. (Reg.) A înmuguri. [Var.: încăpușí vb. IV] – În + căpușă.
ÎNCĂPUȘÍ vb. IV v. încăpușa.
ÎNCĂPUȘÁ vb. I v. încăpuși.
ÎNCĂPUȘÍ, pers. 3 încăpușește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A înmuguri. [Var.: încăpușá vb. I] – În + căpușă.
!încăpușá/încăpușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. încăpușeáză/încăpușéște, imperf. 3 sg. încăpușá/încăpușeá; conj. prez. 3 să încăpușéze/să încăpușeáscă
încăpușí vb., ind. prez. 3 sg. încăpușéște, imperf. 3 sg. încăpușeá, conj. prez. 3 sg. și pl. încăpușeáscă
ÎNCĂPUȘÍ vb. v. înmuguri, muguri.
căpușésc v. intr. (d. căpușă). Rar. Înmuguresc. – Și înc- (vest).
încăpuși vb. v. ÎNMUGURI. MUGURI.

încăpușire dex online | sinonim

încăpușire definitie

Intrare: încăpușa
încăpuși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
încăpușa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încăpușire
încăpușire infinitiv lung