ÎNCĂPUȘÁ, pers. 3 încăpușează, vb. I. Intranz. (Reg.) A înmuguri. [Var.: încăpușí vb. IV] – În + căpușă.

ÎNCĂPUȘÁT, -Ă, încăpușați, -te, adj. (Reg.) Înmugurit. – V. încăpușa.

ÎNCĂPUȘÍ vb. IV v. încăpușa.

ÎNCĂPUȘÁ vb. I v. încăpuși.

ÎNCĂPUȘÁT, -Ă, încăpușați, -te, adj. (Reg.) Înmugurit. – V. încăpușa.

ÎNCĂPUȘÍ, pers. 3 încăpușește, vb. IV. Intranz. (Reg.) A înmuguri. [Var.: încăpușá vb. I] – În + căpușă.

ÎNCĂPUȘÁT, -Ă, încăpușați, -te, adj. (Regional) Înmugurit. Copii desculți se-ncurau a veselie, încingîndu-și mijlocul cu vlăstari încăpușați de salcie. DELAVRANCEA, S. 51.

!încăpușá/încăpușí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. încăpușeáză/încăpușéște, imperf. 3 sg. încăpușá/încăpușeá; conj. prez. 3 să încăpușéze/să încăpușeáscă

încăpușát adj. m., pl. încăpușáți; f. sg. încăpușátă, pl. încăpușáte

încăpușí vb., ind. prez. 3 sg. încăpușéște, imperf. 3 sg. încăpușeá, conj. prez. 3 sg. și pl. încăpușeáscă

ÎNCĂPUȘÁT adj. v. înmugurit.

ÎNCĂPUȘÍ vb. v. înmuguri, muguri.

încăpușat a. acoperit cu căpușe, înmugurat: lumânărele cu flori încăpușate.

căpușésc v. intr. (d. căpușă). Rar. Înmuguresc. – Și înc- (vest).

încăpușát, -ă adj. (d. căpușă). Rar. Acoperit de căpușĭ. Acoperit de mugurĭ saŭ de bobocĭ (înmugurit, îmbobocit).

încăpușat adj. v. ÎNMUGURIT.

încăpuși vb. v. ÎNMUGURI. MUGURI.