Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru încăpător

ÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, încăpători, -oare, adj. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult; larg, spațios. – Încăpea + suf. -ător.
ÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, încăpători, -oare, adj. Care are volum utilizabil mare; în care încape mult; larg, spațios. – Încăpea + suf. -ător.
ÎNCĂPĂTÓR, -OÁRE, încăpători, -oare, adj. În care încape mult, cu o capacitate mare; larg, spațios. Dromichet... înălță cupa de corn, cea mai încăpătoare. C. PETRESCU, R. DR. 8. La zile anumite sta-ntr-o piață O veche diligență-ncăpătoare, Cu surugiii sprinteni de-a călare. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 160. E lumea-ncăpătoare Pentru-o pasăre și-o floare! ALECSANDRI, P. P. 31.
încăpătór adj. m., pl. încăpătóri; f. sg. și pl. încăpătoáre
încăpătór adj. m., pl. încăpătóri; f. sg. și pl. încăpătoáre
ÎNCĂPĂTÓR adj. 1. v. spațios. 2. v. voluminos.
Încăpător ≠ neîncăpător
ÎNCĂPĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care permite să încapă mult; larg; spațios. Sală ~oare. /a încăpea + suf. ~ător
încăpător a. în care încape mult, larg, spațios.
încăpătór, -oáre adj. Care cuprinde, spațios, destul de mare: casă încăpătoare.
ÎNCĂPĂTOR adj. 1. cuprinzător, larg, mare, spațios. (O cameră ~.) 2. cuprinzător, mare, voluminos. (Un recipient ~.)

încăpător dex online | sinonim

încăpător definitie

Intrare: încăpător
încăpător adjectiv