ÎNCĂLUȘÁ, încălușez, vb. I. Tranz. A pune un căluș. – În + căluș.

ÎNCĂLUȘÁT, -Ă, încălușați, -te, adj. (Despre coarde sau instrumente cu coarde) Care are coardele ridicate și așezate pe o piesă specială, numită căluș. – V. încălușa.

ÎNCĂLUȘÁ, încălușez, vb. I. Tranz. A pune un căluș. – În + căluș.

ÎNCĂLUȘÁT, -Ă, încălușați, -te, adj. (Despre coarde sau instrumente cu coarde) Care are coardele ridicate și așezate pe o piesă specială, numită căluș. – V. încălușa.

ÎNCĂLUȘÁT, -Ă, încălușați, -te, adj. (Despre coarde sau instrumente cu coarde) Care are căluș. Îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, întreaga sală amuțise. M. I. CARAGIALE, C. 158.

încălușá (a ~) vb., ind. prez. 3 încălușeáză, 1 pl. încălușắm; conj. prez. 3 să încălușéze; ger. încălușấnd

încălușá vb., ind. prez. 1 sg. încălușéz, 3 sg. și pl. încălușeáză, 1 pl. încălușăm, conj. prez. 3 sg. și pl. încălușéze; ger. încălușând

A ÎNCĂLUȘÁ ~éz tranz. 1) (animale) A face să țină gura deschisă printr-un căluș. 2) rar (persoane) A face să nu strige, aplicând un căluș. /în + căluș