Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«nc─âlicat

├ÄNC─éLEC├ü, ├«nc├ílec, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A (se) sui pe cal, pe m─âgar etc.; a pune sau a sta c─âlare; a c─âl─âri, a ├«nc─âl─âra. ÔŚŐ Expr. A ├«nc─âleca pe nevoie = a ie╚Öi din s─âr─âcie, din lipsuri, din dificult─â╚Ťi economice. ÔÖŽ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face st─âp├ón pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) ├«nc─âlic├í vb. I] ÔÇô Lat. incaballicare.
├ÄNC─éLEC├üT, -─é, ├«nc─âleca╚Ťi, -te, adj. Suprapus. ÔÇô V. ├«nc─âleca.
ÎNCĂLICÁ vb. I v. încăleca.
├ÄNC─éLEC├ü, ├«nc├ílec, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi intranz. A (se) sui pe cal, pe m─âgar etc.; a pune sau a sta c─âlare; a c─âl─âri, a ├«nc─âl─âra. ÔŚŐ Expr. A ├«nc─âleca pe nevoie = a ie╚Öi din s─âr─âcie, din lipsuri, din dificult─â╚Ťi economice. ÔÖŽ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face st─âp├ón pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) ├«nc─âlic├í vb. I] ÔÇô Lat. incaballicare.
├ÄNC─éLEC├üT, -─é, ├«nc─âleca╚Ťi, -te, adj. Suprapus. ÔÇô V. ├«nc─âleca.
ÎNCĂLICÁ vb. I v. încăleca.
├ÄNC─éLEC├ü, ├«ncalec, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales absol.) A se sui c─âlare (pe cal sau pe alt animal). Dac─â pofte╚Öti s─â mergi ╚Öi d-ta, ├«ncalec─â ├«ndat─â. ISPIRESCU, L. 9. Genarul ├«nc─âlec─â ╚Öi zbur─â... ├«n urma fugi╚Ťilor. EMINESCU, N. 15. ├Änc─âlec├«nd, se ├«nturn─â la palat. NEGRUZZI, S. I 149. M├«ndra calu-nc─âleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49. ÔŚŐ Intranz. (Complementul indic─â un cal sau alt animal) Fata ├«mp─âratului ├«nc─âlec─â apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22. Hai, ├«ncalec─â iute pe cal ╚Öi te du la nunt─â. CREANG─é, P. 170. ├Änc─âleca╚Ťi pe cai, pe m─âgari... ╚Öi, dup─â zmeu, la goan─â! ALECSANDRI, T. I 420. (Complementul indic─â un lucru) ├Äncalec pe copacul dobor├«t ╚Öi-l cur─â╚Ť de crengi. STANCU, D. 142. ├Äncalec─â pe un biet de lemn. ╚śEZ. III 192. (Formul─â ├«n povestiri) Am ├«nc─âlecat... pe-o ╚Öa ╚Öi-am venit de v-am spus povestea a╚Öa. CREANG─é, P. 34. (Fig.) M─â hot─âresc a-mi scutura lenea ╚Öi a ├«nc─âleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95. ÔŚŐ Refl. (Rar) Pe cal s-a ├«nc─âlecat. SEVASTOS, N. 119. ÔÖŽ (Cu privire la persoane) A a╚Öeza c─âlare. Pe un cal l-├«nc─âlica, La Br─âila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575. ÔÖŽ (Cu privire la cai) A c─âl─âri. Iapa sur─â pe care o ├«nc─âleca un jocheu, a nu ╚Ötiu c─ârui domn... NEGRUZZI, S. I 42. Purta plato╚Ö─â ost─â╚Öeasc─â ╚Öi ├«nc─âleca un cal negru. B─éLCESCU, O. II 242. 2. Refl. reciproc. A se suprapune (trec├«nd sau st├«nd unul peste altul). Norii, jos de tot, se mi╚Öcau ├«n palii lungi, ├«nc─âlec├«ndu-se unii peste al╚Ťii. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Pe sus st├«nci uria╚Öe, diforme, se ├«ncalec─â, se-nghesuiesc. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 32. ÔŚŐ Fig. Me╚Öterul Roman sim╚Ťi cuvintele ├«nc─âlec├«ndu-i-se ├«nc─â din g├«tlej. GALAN, Z. R. 87. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A se face st─âp├«n, a pune st─âp├«nire pe ceva, a subjuga, a supune. ÔÖŽ Intranz. (├Än expr.) A ├«nc─âleca pe nevoie = a r─âzbi, a ie╚Öi deasupra unei nevoi. Munceau ├«n dreapta ╚Öi ├«n st├«nga, c─â doar-doar a ├«nc─âleca pe nevoie. CREANG─é, P. 140. ÔÇô Variant─â: ├«nc─âlic├í (CO╚śBUC, P. II 177, SEVASTOS, N. 169, ALECSANDRI, P. P. 387) vb. I.
├ÄNC─éLEC├üT, -─é, ├«nc─âleca╚Ťi, -te, adj. Suprapus. Pantelimon r├«dea galben, cu din╚Ťii lui ├«nc─âleca╚Ťi ╚Öi putrezi. DUMITRIU, V. L. 72.
ÎNCĂLICÁ vb. I v. încăleca.
încălecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încálec, 3 încálecă
încălecá vb., ind. prez. 1 sg. încálec, 3 sg. și pl. încálecă, perf. s. 1. sg. încălecái
ÎNCĂLECÁ vb. 1. (înv.) a se încălăra. (~ pe cal.) 2. v. călări. 3. v. coincide.
ÎNCĂLECÁT adj., adv. 1. adj. v. călare. 2. adv. v. călare, (Mold., Transilv. și Ban.) călărește. (Stă ~.) 3. adj. v. suprapus. (Straturi ~.)
A ├«nc─âleca Ôëá a desc─âleca
├«nc─âlec├í (├«nc├ílec, ├«nc─âlec├ít), vb. ÔÇô 1. A se sui pe cal. ÔÇô 2. A c─âl─âri, a merge c─âlare. ÔÇô 3. A se ├«mperechea arm─âsarul cu iapa. ÔÇô 4. A ├«nvinge, a domina, a supune. ÔÇô 5. (Arg.) A o lua la s─ân─âtoasa. ÔÇô Mr. (├«)ncalic, megl. ancalic. Lat. pop. cab─âll─şc─üre (Pu╚Öcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjko┼ä, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. Cf. cal, c─âlare, desc─âleca. ÔÇô Der. ├«nc─âlecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei ├«ntre dou─â r├«nduri); ├«nc─âlec─âtor, adj. (care este c─âlare pe cal).
A ├ÄNC─éLEC├ü ├«nc├ílec 1. intranz. A se urca c─âlare (pe un animal sau pe un obiect). ~ pe cal. ~ pe ╚Öa. ÔŚŐ ~ pe nevoie a ie╚Öi din dificult─â╚Ťi materiale. 2. tranz. 1) (animale de c─âl─ârie sau anumite obiecte) A merge c─âlare. 2) fig. A lua sub domina╚Ťie (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare
A SE ├ÄNC─éLEC├ü pers. 3 se ├«nc├ílec─â intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Din╚Ťii se ├«ncalec─â. /<lat. incaballicare
încălecà v. 1. a se urca pe cal; 2. fig. a domina: doar va încăleca pe nevoia CR. [Lat. CABALLICARE].
încălecat a. de-a încălecata, joc gimnastic de-a călarele.
├«nc├ílec, a -─âlec├í v. intr. (mlat. cab├íllico, -├íre, d. caballus, cal; it. cavalcare, pv. [en]cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar, pv. cavalgar). Vest. M─â urc pe cal sa┼ş ╚Öed pe cal: a ├«nc─âleca pe cal, pe zid. V. tr. M─â pun c─âlare: acest cal e gre┼ş de ├«nc─âlecat. Fig. Supun: s─âr─âcia ├«l ├«nc─âlecase. Pun c─âlare (├«nc─âl─ârez): infanteri╚Öt─ş ├«nc─âleca╚Ť─ş. ÔÇô ├Än est -├ílic, -─âlic├ít.
├ÄNC─éLECA vb. 1. (├«nv.) a se ├«nc─âl─âra. (~ pe cal.) 2. a c─âl─âri. (~ un cal de ras─â.) 3. a coincide, a se suprapune. (Dou─â ╚Öedin╚Ťe care se ~.)
ÎNCĂLECAT adj., adv. 1. adj. călare. (Om ~.) 2. adv. călare, (Mold., Transilv. și Ban.) călărește. (Stă ~.) 3. adj. suprapus. (Straturi ~.)
├«nc─âleca, ├«ncalec v. t. 1. a domina. 2. (vulg. ÔÇô d. b─ârba╚Ťi) a avea contact sexual cu o femeie.

încălicat dex online | sinonim

încălicat definitie

Intrare: încăleca
încălica verb grupa I conjugarea I
încăleca verb grupa I conjugarea I
Intrare: încălecat
încălecat adjectiv
încălicat participiu