încáĭ, încáĭlea, încálea și încáltea (ea dift.) adv. (d. încă, ca cîndaĭ și cîndailea d. cînd). Fam. Cel puțin, barim, măcar: mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m’am dus degeaba. – Forma încaĭlea în vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129) încăléte.

încăléte adv. V. încaĭ.