Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru ├«nc─âlcare

├ÄNC─éLC├ü, ├«nc├ílc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violen╚Ť─â un teritoriu str─âin; a cotropi. ÔÖŽ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obliga╚Ťie etc. ÔÇô ├Än + c─âlca.
├ÄNC─éLC├üRE, ├«nc─âlc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nc─âlca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nc─âlca.
├ÄNC─éLC├ü, ├«nc├ílc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violen╚Ť─â un teritoriu str─âin; a cotropi. ÔÖŽ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obliga╚Ťie etc. ÔÇô ├Än + c─âlca.
├ÄNC─éLC├üRE, ├«nc─âlc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nc─âlca ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«nc─âlca.
├ÄNC─éLC├ü, ├«nc├ílc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un teritoriu str─âin) A invada, a cotropi. Toate acestea erau semne de biruin╚Ť─â asupra vr─âjma╚Öilor ce ├«nc─âlcau ╚Ťara din c├«nd ├«n c├«nd. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Fig. A nu respecta, a nesocoti ceva. Sfaturile populare au datoria... s─â pedepseasc─â cu hot─âr├«re pe sabotori ╚Öi s─â ia m─âsuri ├«mpotriva acelor elemente, iresponsabile sau du╚Öm─ânoase, care ├«ncalc─â legalitatea popular─â. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 12, 104.
├ÄNC─éLC├üRE, ├«nc─âlc─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«nc─âlca. 1. Intrare samavolnic─â pe un teritoriu str─âin; invadare, cotropire. Era vorba de o ├«nc─âlcare de ╚Öase mii de f─âlci. SADOVEANU, O. VII 107. 2. Fig. Nerespectare a unor obliga╚Ťii, nesocotire a drepturilor cuiva; abatere de la o dispozi╚Ťie legal─â. ├Änc─âlcarea disciplinei de stat de c─âtre un comunist este ├«n acela╚Öi timp ╚Öi o ├«nc─âlcare a disciplinei de partid. LUPTA DE CLAS─é, 1954, nr. 1, 47.
încălcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 încálcă
încălcáre s. f., g.-d. art. încălcắrii; pl. încălcắri
încălcá vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 sg. și pl. încálcă
încălcáre s. f., g.-d. art. încălcării; pl. încălcări
ÎNCĂLCÁ vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. contraveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)
├ÄNC─éLC├üRE s. 1. v. cotropire. 2. c─âlcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ legii, a unei ├«n╚Ťelegeri.)
A (se) ├«nc─âlca Ôëá a (se) respecta
A ├ÄNC─éLC├ü ├«nc├ílc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violen╚Ť─â; a lua ├«n st─âp├ónire cu for╚Ťa; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comi╚Ť├ónd o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /├«n + a c─âlca
├«nc─âlc├á v. 1. a c─âlca o ╚Ťar─â, o mo╚Öie; 2. fig. a lua pe nedrept, a se ├«ntinde pe p─âm├óntul altuia.
încălcare f. 1. călcare sau năvălire; 2. fig. uzurpare.
├«nc├ílc, a -c─âlc├í v. tr. (d. calc ╚Öi tradus dup─â fr. empi├ęter, a ├«nc─âlca, d. pied, pic─şor). Uzurp, cotropesc: a ├«nc─âlca un teren. V. intr. A ├«nc─âlca asupra vecinulu─ş. Fig. A-╚Ť─ş aroga dreptur─ş pe care nu le a─ş: a ├«nc─âlca asupra cu─şva. ├Än poezie (tradus dup─â fr. enjamber), se zice c├«nd un vers se ├«ntinde asupra altu─şa arunc├«ndu-─ş un cuv├«nt or─ş ma─ş multe care dup─â ├«n╚Ťeles trebu─şa┼ş s─â fac─â parte dintrÔÇÖ├«nsu, ca: Ce e amoru? E un lung prilej pentru durere (Em.).
*├«nc─âlc├íre f. Ac╚Ťiunea de a ├«nc─âlca, de a uzurpa. Fig. Arogare de dreptur─ş. ├Än poezie, trecerea unu─ş cuv├«nt ├«n versu urm─âtor (fr. enjambement). V. ├«ncalc.
ÎNCĂLCA vb. 1. a cotropi, a invada, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.) 2. a uzurpa, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.) 3. a se abate, a călca, a contraveni, a nesocoti, a viola, (înv.) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (A ~ legea.) 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)
├ÄNC─éLCARE s. 1. cotropire, invadare, invazie, n─âp─âdire, (pop.) c─âlcare, (├«nv.) cuprindere, cuprins, n─âbu╚Öeal─â, strop╚Öitur─â. (~ unui teritoriu str─âin.) 2. c─âlcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ legii, a unei ├«n╚Ťelegeri.)

încălcare dex online | sinonim

încălcare definitie

Intrare: încălca
încălca verb grupa I conjugarea I
Intrare: încălcare
încălcare substantiv feminin