Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru încăla

ÎNCĂLÁ, încălez, vb. I. Refl. (Rar) A deveni gras, a se îngrășa, a se împlini la trup. Atîta de tare se încălase la trup și atîta carne spînzura pe dînsul, încît era mai gros decît toți mandarinii. SADOVEANU, D. P. 72.
ÎNCĂLÁ, încălez, vb. I. Refl. (Reg.) A se împlini la trup, a se îngrășa. – Lat. *incallare (<callum „umflătură”).
ÎNCĂLÁ vb. v. împlini, îngrășa, rotunji.
încălá (-léz, -át), vb. – A se îngrășa, a face burtă. – Var. ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat. callēre „a face bătături, a se înăspri pielea”, dacă se admite trecerea semantică de la „a se îngroșa pielea” la „a se îngrășa” în general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicații sînt insuficiente: din alb. galë „gras”, ngal „a se îngrășa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la călău „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 și BL, IX, 67). Var. se datorează unei confuzii cu îngăla „a murdări”.
A SE ÎNCĂLÁ mă ~éz intranz. pop. (persoane) A deveni gras; a se îngrășa; a se rotunji; a se împlini. /<lat. incallare
încál (mă) și (maĭ des) încăléz, a -ălá v. refl. (d. cal, adică „zdravăn ca un cal”, cum se zice). Mă îngraș și prind putere, vorbind de vite și de copiĭ cînd s’aŭ făcut maĭ marĭ și încep a se forma.
încăléz (mă), V. încal.
încăla vb. v. ÎMPLINI. ÎNGRĂȘA. ROTUNJI.
încălá, vb. refl. – A se îngrășa. – Lat. incallare (< callum „umflătură”) (DLRM, MDA).

încăla dex online | sinonim

încăla definitie

Intrare: încăla
încăla verb grupa I conjugarea a II-a