ÎNCĂLȚÁ, încálț,
vb. I.
1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊
Tranz. Încalță copilul.
2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. –
Lat. incalceare. ÎNCĂLȚÁ, încálț,
vb. I.
1. Refl. A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. ◊
Tranz. Încalță copilul.
2. Tranz. A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc.
3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. –
Lat. incalceare.
ÎNCĂLȚÁ, încálț,
vb. I.
1. Refl. (Despre persoane; adesea urmat de determinări introduse prin
prep. «cu») A-și trage, a-și pune încălțămintea în picior. Se incălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105. Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 333. ◊
Tranz. (Complementul indică încălțămintea) Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316. ◊ (Complementul indică piciorul) Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363. ◊ (Complementul indică persoana) L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233.
2. Tranz. (Cu privire la roți, la tălpile săniei etc.) A lega cu șine de fier; a fereca. Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, D. 230.
3. Tranz. Fig. A înșela, a păcăli. Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59.
încălțá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. încálț, 3 încálță
încălțá vb., ind. prez. 1 sg. încálț, 3 sg. și pl. încálță ÎNCĂLȚÁ vb. a(-și) pune, a(-și) trage. (Își ~ bocancii.) ÎNCĂLȚÁ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa. A (se) încălța ≠ a (se) descălța încălțá (încálț, încălțát), vb. –
1. A pune încălțări în picioare. –
2. A pune șină de fier pe o roată. –
3. A înșela pe cineva, a-l manevra după bunul plac. –
Mr. ncalțu,
megl. ancalț,
istr. ăncoț.
Lat. incalciāre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 806; Candrea-Dens., 224; REW 1497; DAR);
cf. it. (in)calzare,
prov. (en)caussar,
fr. chausser,
sp. (en)calzar,
port. (en)calçar;
cf. și descălța. –
Der. încălțat,
adj. (faptul de a se încălța; prost, netot); încălțare,
s. f. (faptul de a încălța),
cf. mr. ncălțare (după Pușcariu 807, din
lat. *calceare); încălțăminte (
var. călțămînt, călțăminte),
s. f. (încălțări, pantofi), probabil din
lat. calceamentum direct (Pușcariu 263; Candrea-Dens., 223; REW 1496),
cf. it. calzamento,
fr. chaussement,
sp. calzamiento,
port. calçamento; încălție,
s. f. (
înv., încălțăminte); încălței,
s. m. pl. (pantofi); încălțător,
s. n. (lingură de pantofi); încălțelar,
s. m. (
Bucov., pantofar).
A ÎNCĂLȚÁ încálț tranz. 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune în picioare. ~ bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele în încălțăminte. ~ copilul. 3) A asigura cu încălțăminte. ~ familia. 4) (roți de căruță, tălpi de sanie etc.) A înzestra cu șine de fier; a șinui. 5) fig. fam. A face să vadă lucrurile altfel decât sunt în realitate, păcălind cu abilitate; a îmbrobodi. /<lat. incalceare încălțà v.
1. a pune încălțăminte;
2. a pune ciolane la roate;
3. fig. a înșela, a păcăli: l’am încălțat. [Lat. INCALCIARE].
încálț, a
-călțá v. tr. (lat. calciare saŭ in-calciare îld. calceare, a încălța. d. calx, călcîĭ; it. calzare, pv. caussar, fr. chausser, sp. calcar, pg. calçar. V.
calc, colțun, des-calț, des-culț). Pun încplțămintea în picĭoare: a încălța un copil. Fig. Fam. Păcălesc, înșel: m’a încălțat cu doĭ francĭ. V. refl. Îmĭ pun încălțămintea în picĭoare: mă încalț cu cizmele (maĭ uzitat îmĭ pun cizmele). Cp. cu înșel.
ÎNCĂLȚA vb. a(-și) pune, a(-și) trage. (Își ~ bocancii.) încălța vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. încălța, încalț
v. t. 1. a prinde / a aresta un infractor.
2. a condamna la închisoare.
3. a convinge (pe cineva) să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicîndu-l să vadă adevăratul lor aspect; a înșela.
4. a da cuiva o sarcină de serviciu neplăcută.
5. a recruta.