Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru încălțător

ÎNCĂLȚĂTOÁRE s. f. v. încălțător.
ÎNCĂLȚĂTÓR, încălțătoare, s. n. Obiect de metal, de material plastic sau de os în formă de limbă, care servește la introducerea piciorului în pantofi, ghete etc.; limbă. [Var.: încălțătoáre s. f.] – Încălța + suf. -ător.
ÎNCĂLȚĂTOÁRE s. f. v. încălțător.
ÎNCĂLȚĂTÓR, încălțătoare, s. n. Obiect de metal, de material plastic sau de os în formă de limbă, care servește la introducerea piciorului în pantofi, ghete etc.; limbă. [Var.: încălțătoáre s. f.] – Încălța + suf. -ător.
ÎNCĂLȚĂTOÁRE, încălțători, s. f. Încălțător.
ÎNCĂLȚĂTÓR, încălțătoare, s. n. Unealtă de metal sau de os întrebuințată pentru a încălța pantofii; limbă (de ghete).
încălțătór s. n., pl. încălțătoáre
încălțătór s. n., pl. încălțătoáre
ÎNCĂLȚĂTÓR s. limbă. (~ pentru pantofi.)
ÎNCĂLȚĂTÓR ~oáre n. Obiect, în formă de limbă, folosit la încălțat; lingură. ~ pentru pantofi. /a încălța + suf. ~ător
ÎNCĂLȚĂTOR s. limbă. (~ de ghete.)

încălțător dex online | sinonim

încălțător definitie

Intrare: încălțător
încălțător substantiv neutru
încălțătoare