Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«nc─âl─ârare

├ÄNC─éL─éR├ü, ├«nc─âl─ârez, vb. I. Refl. (├Änv.) A se urca pe cal; a ├«nc─âleca. ÔÇô ├Än + c─âlare.
├ÄNC─éL─éR├üRE s. f. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a se ├«nc─âl─âra; ├«nc─âlecare. ÔÇô V. ├«nc─âl─âra.
├ÄNC─éL─éR├ü, ├«nc─âl─ârez, vb. I. Refl. (├Änv.) A se urca pe cal; a ├«nc─âleca. ÔÇô ├Än + c─âlare.
├ÄNC─éL─éR├üRE s. f. (├Änv.) Ac╚Ťiunea de a se ├«nc─âl─âra; ├«nc─âlecare. ÔÇô V. ├«nc─âl─âra.
ÎNCĂLĂRÁ, încălărez, vb. I. Refl. (Rar, învechit și arhaizant) A se urca pe cal; a încăleca. Uncheșul Haralambie s-a încălărat și a ieșit. SADOVEANU, N. F. 187.
├ÄNC─éL─éR├üRE s. f. (Rar, ├«nvechit ╚Öi arhaizant) Ac╚Ťiunea de a se ├«nc─âl─âra; ├«nc─âlecare. Mo╚Ö Petrea a morm─âit porunc─â de ├«nc─âl─ârare; mezinul a cercetat c─âru╚Ťa ╚Öi s-a ├«ntors. SADOVEANU, N. P. 31.
!încălărá (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 se încălăreáză
încălăráre (înv.) s. f., g.-d. art. încălărắrii
├«nc─âl─âr├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nc─âlar├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nc─âl─âre├íz─â
încălăráre s. f., g.-d. art. încălărării
ÎNCĂLĂRÁ vb. v. încăleca.
ÎNCĂLĂRÁRE s. v. încălecare.
├«nc─âl─âr├ęz v. tr. (d. c─âlare). Vech─ş. Su─ş pe cal, poruncesc s─â ├«ncalece. V. refl. ├Äncalec: c├«╚Ť─ş a┼ş putut a se ├«nc─âl─âra, sÔÇÖa┼ş ├«nc─âl─ârat ╚Öi a┼ş plecat (Let. 1, 337), nÔÇÖa┼ş apucat s─â se ├«nc─âl─âreze (2, 221).
încălăra vb. v. ÎNCĂLECA.
încălărare s. v. ÎNCĂLECARE.

încălărare dex online | sinonim

încălărare definitie

Intrare: încălăra
încălăra verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: încălărare
încălărare substantiv feminin