Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«nc─âierat

├ÄNC─éIER├ü, ├«nc├íier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la b─âtaie, a ├«ncepe o lupt─â; a se ├«nc─âib─âra. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A ataca, a h─âr╚Ťui. ÔÇô ├Än + caier.
├ÄNC─éIER├üT s. n. (Reg.) ├Änc─âierare. ÔÇô V. ├«nc─âiera.
├ÄNC─éIER├ü, ├«nc├íier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la b─âtaie, a ├«ncepe o lupt─â; a se ├«nc─âib─âra. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A ataca, a h─âr╚Ťui. ÔÇô ├Än + caier.
├ÄNC─éIER├üT s. n. (Reg.) ├Änc─âierare. ÔÇô V. ├«nc─âiera.
├ÄNC─éIER├ü, ├«nc├íier, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se lua la b─âtaie, a ├«ncepe o lupt─â. M-am certat cu frate-meu ╚Öi ne-am ├«nc─âierat. STANCU, D. 259. S-au ├«nc─âierat acolo sus, ├«n v├órful catargului, deasupra abisului, ├«n suflarea v├«ntului. BART, E. 273. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri pleonastice) Era c├«t pe ce s─â se ├«ncaiere la b─âtaie. CREANG─é, A. 107. Se-ncaier─â la pumni Cu cine se-nt├«lne╚Öte. NEGRUZZI, S. II 230. ÔŚŐ Fig. Dar culmile din dreapta ╚Öi din st├«nga se-nc─âierar─â deodat─â, schimb├«nd ├«nf─â╚Ťi╚Öarea locului ╚Öi fr├«ng├«nd linia aproape dreapt─â a drumului. GALACTION, O. I 37. 2. Tranz. (Rar) A ataca, a h─âr╚Ťui. Nenorocitul ├«ndr─âzne╚Ť, perpelindu-se ca un c├«ine ├«nc─âierat de viespi... venea de-a rostogolul c─âtre iaz. GALACTION, O. I 44.
├ÄNC─éIER├üT s. n. (Rar) ├Änc─âierare. ÔŚŐ Expr. Pe ├«nc─âierate = gata s─â se ├«ncaiere, pornit pe ceart─â. Cei mai mari acum din sfad─â, Stau pe-nc─âierate pu╚Öi. CO╚śBUC, P. I 224. ÔÇô Form─â gramatical─â: (├«n expr.) ├«nc─âierate.
încăierá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 încáieră
încăierát (reg.) s. n.
încăierá vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 sg. și pl. încáieră; conj. prez. 3 sg. și pl. încáiere
încăierát s. n.
├ÄNC─éIER├ü vb. 1. (pop.) a se ├«nc─âib─âra. (De ce v-a╚Ťi ~?) 2. a se h─âr╚Ťui. (Se ~ ├«n joac─â.) 3. a se ├«ncle╚Öta, (reg.) a se ├«ncocle╚Ťi. (S-au ~ la lupt─â.) 4. a se ├«nfrunta, (fig.) a se ciocni. (Dou─â tabere care se ~.) 5. (├«nv.) a se sf─âdi. (Dul─âii s-au ~.)
ÎNCĂIERÁT s. v. bătaie, încăierare, luptă.
A ├ÄNC─éIER├ü ├«nc├íier tranz. A ataca ├«nconjur├ónd din toate p─âr╚Ťile. /├«n + caier
A SE ÎNCĂIERÁ mă încáier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
├«nc─âier├á v. 1. a se lua la b─âtaie, apu-c├óndu-se de p─âr: era c├ót pe ce s─â se ├«ncaiere la b─âtaie CR.; 2. a ├«ncepe lupta: o╚Ötile se ├«nc─âierar─â. [Lit. a pune ├«n caier (╚Öi cu sensul de ┬źsmoc de p─âr┬╗): metafor─â luat─â din tehnica ╚Ťesutului].
├«nc─âierat n. ac╚Ťiunea de a se ├«nc─âiera ╚Öi rezultatul ei, b─âtaie, tr├ónteal─â: p├ón─â la ├«mp─âratul rabzi ├«nc─âieratul PANN.
├«nc─â─şer├ít n. Ac╚Ťiunea de a te ├«nc─â─şera. Prov. P├«nÔÇÖla ├«mp─âratu r─âzbi ├«nc─â─şeratu, p├«nÔÇÖla Dumneze┼ş te m─ân├«nc─â sfin╚Ťi─ş.
├ÄNC─éIERA vb. 1. (pop.) a se ├«nc─âib─âra. (De ce v-a╚Ťi ~?) 2. a se h─âr╚Ťui. (Se ~ ├«n joac─â.) 3. a se ├«ncle╚Öta, (reg.) a se ├«ncocle╚Ťi. (S-au ~ la lupt─â.) 4. a se ├«nfrunta, (fig.) a se ciocni. (Dou─â armate care se ~.) 5. (├«nv.) a se sf─âdi. (Dul─âii s-au ~.)
încăierat s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.

încăierat dex online | sinonim

încăierat definitie

Intrare: încăiera
încăiera verb grupa I conjugarea I
Intrare: încăierat
încăierat substantiv neutru