Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«nc─âierare

├ÄNC─éIER├ü, ├«nc├íier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la b─âtaie, a ├«ncepe o lupt─â; a se ├«nc─âib─âra. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A ataca, a h─âr╚Ťui. ÔÇô ├Än + caier.
├ÄNC─éIER├üRE, ├«nc─âier─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nc─âiera ╚Öi rezultatul ei; b─âtaie; ├«nc─âierat, ├«nc─âier─âtur─â. ÔÇô V. ├«nc─âiera.
├ÄNC─éIER├ü, ├«nc├íier, vb. I. Refl. recipr. A se lua la b─âtaie, a ├«ncepe o lupt─â; a se ├«nc─âib─âra. ÔÖŽ Tranz. (Rar) A ataca, a h─âr╚Ťui. ÔÇô ├Än + caier.
├ÄNC─éIER├üRE, ├«nc─âier─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nc─âiera ╚Öi rezultatul ei; b─âtaie; ├«nc─âierat, ├«nc─âier─âtur─â. ÔÇô V. ├«nc─âiera.
├ÄNC─éIER├ü, ├«nc├íier, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se lua la b─âtaie, a ├«ncepe o lupt─â. M-am certat cu frate-meu ╚Öi ne-am ├«nc─âierat. STANCU, D. 259. S-au ├«nc─âierat acolo sus, ├«n v├órful catargului, deasupra abisului, ├«n suflarea v├«ntului. BART, E. 273. ÔŚŐ (Urmat de determin─âri pleonastice) Era c├«t pe ce s─â se ├«ncaiere la b─âtaie. CREANG─é, A. 107. Se-ncaier─â la pumni Cu cine se-nt├«lne╚Öte. NEGRUZZI, S. II 230. ÔŚŐ Fig. Dar culmile din dreapta ╚Öi din st├«nga se-nc─âierar─â deodat─â, schimb├«nd ├«nf─â╚Ťi╚Öarea locului ╚Öi fr├«ng├«nd linia aproape dreapt─â a drumului. GALACTION, O. I 37. 2. Tranz. (Rar) A ataca, a h─âr╚Ťui. Nenorocitul ├«ndr─âzne╚Ť, perpelindu-se ca un c├«ine ├«nc─âierat de viespi... venea de-a rostogolul c─âtre iaz. GALACTION, O. I 44.
├ÄNC─éIER├üRE, ├«nc─âier─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«nc─âiera; b─âtaie, ciocnire. ├Än fiecare zi aveam ├«nc─âier─âri de avantposturi. CAMIL PETRESCU, U. N. 314. Soarele ie╚Öise dintre nouri, se ├«n─âl╚Ťase sus ╚Öi privea aprins la ├«nc─âierarea oamenilor. REBREANU, N. 61. Vede jos ├«nc─âierarea lupt─âtorilor voinici, Un amestec orb ca-n cuibul r─âscolitelor furnici. CO╚śBUC, P. II 45.
încăierá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 încáieră
încăieráre s. f., g.-d. art. încăierắrii; pl. încăierắri
încăierá vb., ind. prez. 1 sg. încáier, 3 sg. și pl. încáieră; conj. prez. 3 sg. și pl. încáiere
încăieráre s. f., g.-d. art. încăierării, pl. încăierări
├ÄNC─éIER├ü vb. 1. (pop.) a se ├«nc─âib─âra. (De ce v-a╚Ťi ~?) 2. a se h─âr╚Ťui. (Se ~ ├«n joac─â.) 3. a se ├«ncle╚Öta, (reg.) a se ├«ncocle╚Ťi. (S-au ~ la lupt─â.) 4. a se ├«nfrunta, (fig.) a se ciocni. (Dou─â tabere care se ~.) 5. (├«nv.) a se sf─âdi. (Dul─âii s-au ~.)
├ÄNC─éIER├üRE s. 1. v. b─âtaie. 2. har╚Ť─â, h─âr╚Ťuial─â, h─âr╚Ťuire. (O ~ ├«n joac─â.) 3. ├«ncle╚Ötare. (~ lor la lupt─â.) 4. ├«nfruntare, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âzboi, (fig.) ciocnire. (~ ├«ntre unit─â╚Ťi armate du╚Ömane.)
A ├ÄNC─éIER├ü ├«nc├íier tranz. A ataca ├«nconjur├ónd din toate p─âr╚Ťile. /├«n + caier
A SE ÎNCĂIERÁ mă încáier intranz. A se lua la bătaie (unul cu altul); a începe să se bată (unul cu altul). /în + caier
ÎNCĂIERÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNCĂIERA și A SE ÎNCĂIERA. 2) Bătaie îndârjită între două sau mai multe persoane. ~ între tabere dușmane. /v. a (se) încăiera
├«nc─âier├á v. 1. a se lua la b─âtaie, apu-c├óndu-se de p─âr: era c├ót pe ce s─â se ├«ncaiere la b─âtaie CR.; 2. a ├«ncepe lupta: o╚Ötile se ├«nc─âierar─â. [Lit. a pune ├«n caier (╚Öi cu sensul de ┬źsmoc de p─âr┬╗): metafor─â luat─â din tehnica ╚Ťesutului].
├ÄNC─éIERA vb. 1. (pop.) a se ├«nc─âib─âra. (De ce v-a╚Ťi ~?) 2. a se h─âr╚Ťui. (Se ~ ├«n joac─â.) 3. a se ├«ncle╚Öta, (reg.) a se ├«ncocle╚Ťi. (S-au ~ la lupt─â.) 4. a se ├«nfrunta, (fig.) a se ciocni. (Dou─â armate care se ~.) 5. (├«nv.) a se sf─âdi. (Dul─âii s-au ~.)
├ÄNC─éIERARE s. 1. b─âtaie, lupt─â, (rar) ├«ncaier, ├«nc─âier─âtur─â, (reg.) ├«nc─âierat, (fam.) t─âv─âleal─â, tr├«nteal─â. (~ dintre ei n-a durat mult.) 2. har╚Ť─â, h─âr╚Ťuial─â, h─âr╚Ťuire. (O ~ ├«n joac─â.) 3. ├«ncle╚Ötare. (~ lor la lupt─â.) 4. ├«nfruntare, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âzboi, (fig.) ciocnire. (~ ├«ntre unit─â╚Ťi armate du╚Ömane.)

încăierare dex online | sinonim

încăierare definitie

Intrare: încăiera
încăiera verb grupa I conjugarea I
Intrare: încăierare
încăierare substantiv feminin