Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ├«nc─âier─âtur─â

├ÄNC─éIER─éT├ÜR─é s. f. (Rar) ├Änc─âierare. ÔÇô ├Änc─âiera + suf. -─âtur─â.
├ÄNC─éIER─éT├ÜR─é s. f. (Rar) ├Änc─âierare. ÔÇô ├Änc─âiera + suf. -─âtur─â.
ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. Încăierătura fu gata. RETEGANUL, P. I 60. A zugrăvit cu penelul său energic și realizat o încăierătură înfuriată de oameni. ODOBESCU, S. III 130.
încăierătúră (rar) s. f., g.-d. art. încăierătúrii
încăierătúră s. f., g.-d. art. încăierătúrii
ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.
încăierătură s. v. BĂTAIE. ÎNCĂIERARE. LUPTĂ.

încăierătură dex online | sinonim

încăierătură definitie

Intrare: încăierătură
încăierătură