Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru încârlionța

ÎNCÂRLIONȚÁ, încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.
ÎNCÂRLIONȚÁ, încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.
ÎNCÎRLIONȚÁ vb. I v. cîrlionța.
încârlionțá (a ~) (pop.) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 încârlionțeáză
încârlionțá vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 3 sg. încârlionțeáză
cîrlionțéz v. tr. (d. cîrlionț). Fac în formă de cîrlionț: a cîrlionța păru, patine cîrlionțate. – Și scîrl- și încîrl-.
încîrlionțéz, V. cîrlionțez.

încârlionța dex online | sinonim

încârlionța definitie

Intrare: încârlionța
încârlionța verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-on-