ÎNCÂRLIONȚÁ, încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.

ÎNCÂRLIONȚÁ, încârlionțez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) cârlionța. [Pr.: -li-on-] – În + cârlionța.

ÎNCÎRLIONȚÁ vb. I v. cîrlionța.

încârlionțá (a ~) (pop.) (-li-on-) vb., ind. prez. 3 încârlionțeáză

încârlionțá vb. (sil. -li-on-), ind. prez. 3 sg. încârlionțeáză

cîrlionțéz v. tr. (d. cîrlionț). Fac în formă de cîrlionț: a cîrlionța păru, patine cîrlionțate. – Și scîrl- și încîrl-.

încîrlionțéz, V. cîrlionțez.