ÎNCÂRDOȘÁ, încârdoșez, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se înhăita. – În + cardaș (Înv. „tovarăș” < tc., bg.).

ÎNCÂRDOȘÁ, încârdoșez, vb. I. Refl. recipr. (Reg.) A se înhăita. – În + cardaș (Înv. „tovarăș” < tc., bg.).

!încârdoșá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se încârdoșeáză, 1 pl. ne încârdoșắm; conj. prez. 3 să se încârdoșéze; ger. încârdoșấndu-se

încârdoșá vb., ind. prez. 1 sg. încârdoșéz, 3 sg. și pl. încârdoșeáză, 1 pl. încârdoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încârdoșéze; ger. încârdoșând

ÎNCÂRDOȘÁ vb. v. înhăita.

A SE ÎNCÂRDOȘÁ mă ~éz intranz. A stabili relații de tovărășie condamnabilă; a intra în cârdășie (unul cu altul); a se înhăita. /în + cardaș

încârdoșà v. a se împreuna: se încârdoșează cu vr’un smintit ISP. [Lit. a se pune în cârd].

încîrdoșéz (mă) v. refl. (d. cîrd). Iron. Mă asociez, mă înhăĭtez. – Și -rduĭesc.

încîrdoșa vb. v. ÎNHĂITA.