ÎNCẤNTEC s. n. v. încântic.

ÎNCÂNTEC s. v. delectare, desfătare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă.

încântec n. farmec: încântec și descântec pe lume s’au lăsat AL.

încîntec s. v. DELECTARE. DESFĂTARE. FARMEC. ÎNCÎNTARE. PLĂCERE. VOLUPTATE. VRAJĂ.