Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«nc├ólcitur─â

├ÄNC├éLCIT├ÜR─é, ├«nc├ólcituri, s. f. ├Änc├ólcire. ÔÇô ├Änc├ólci + suf. -tur─â.
├ÄNC├éLCIT├ÜR─é, ├«nc├ólcituri, s. f. ├Änc├ólcire. ÔÇô ├Änc├ólci + suf. -tur─â.
├ÄNC├ÄLCIT├ÜR─é, ├«nc├«lcituri, s. f. ├Änc├«lcire. ├Än jurul nostru tot mai nel─âmurit vedeam... ca o ├«nc├«lcitur─â de linii, o stuf─ârie ├«ntr-o balt─â ├«nghe╚Ťat─â. SADOVEANU, P. S. 28. Cum de m-am prins ├«n aceast─â ├«nc├«lcitur─â de roti╚Ťe. CAMIL PETRESCU, T. II 305.
încâlcitúră s. f., g.-d. art. încâlcitúrii; pl. încâlcitúri
încâlcitúră s. f., g.-d. art. încâlcitúrii; pl. încâlcitúri
ÎNCÂLCITÚRĂ s. 1. încurcătură, întortochetură. (~ unei fraze.) 2. v. amestecătură.
├ÄNC├éLCIT├ÜR─é ~i f. 1) Obiecte cu p─âr╚Ťile componente ├«nc├ólcite; ├«ncurc─âtur─â. 2) fig. Lips─â de claritate; ├«ncurc─âtur─â; confuzie. ~ a unei fraze. /a ├«nc├ólci + suf. ~tur─â
├«nc├«lcit├║r─â f., pl. ─ş. Lucru ├«nc├«lcit. Modu de a ├«nc├«lci.
ÎNCÎLCITURĂ s. 1. încurcătură, întortochetură. (~ unei fraze.) 2. amestecătură, încîlceală, încîlcire, încurcătură, (livr.) mixtură, (înv.) zăminteală, zămintitură, (fam.) bălmăjeală, mișmaș, talmeș-balmeș. (Era o ~ de nedescris.)

încâlcitură dex online | sinonim

încâlcitură definitie

Intrare: încâlcitură
încâlcitură substantiv feminin