Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru încâlcit

ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.
ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.
ÎNCÂLCÍ, încâlcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încurca fire de ață, de păr etc. 2. Refl. Fig. (Despre gânduri, idei, acțiuni) A deveni neclar, confuz. – În + câlți.
ÎNCÂLCÍT, -Ă, încâlciți, -te, adj. (Despre fire de ață, de păr etc.) Încurcat2. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. ♦ Fig. (Despre gânduri, idei, vorbe etc.) Confuz, neclar, obscur. ♦ (Despre scris) Neciteț, ilizibil, neclar. – V. încâlci.
ÎNCÎLCÍ, încîlcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la fire, păr etc.) A încurca. Și-atîta tort mi-am încîlcit Și-n graba mare-am spart un geam. COȘBUC, P. I 93. Și cânepa cea de vară O încîlcesc cînii p-afară. BIBICESCU, P. P. 186. ◊ (Cu inversarea construcției) Pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțălept. EMINESCU, N. 47. ◊ Refl. Mătușa nu știu cum se încîlcește prin cînepă, ori se împiedică de ceva și cade jos. CREANGĂ, O. A. 57. ◊ Fig. (Despre probleme, idei, vorbe, afaceri etc.) Problemele se îngrămădeau, se încîlceau. PAS, Z. IV 182. Lumea se face mai sumeață și trebile se încîlcesc mai urît. ALECSANDRI, T. 1088.
ÎNCÎLCÍT, -Ă, încîlciți, -te, adj. (Mai ales despre fire, păr) Amestecat unul cu altul astfel încît cu greu se pot desface; încurcat. În bărbile lor încîlcite Se-mpiedică vîntul. COȘBUC, P. II 31. Era minunea satului- un maestru în cusături țărănești. Cele mai delicate flori și steluțe, cele mai încîlcite și mai migăloase rîuri – pentru el erau jucării. VLAHUȚĂ, O. A. II 291. Scînteie desperarea in ochi-i crunți de sînge, Și încîlcit e părul lui negru. EMINESCU, O. I 88. ♦ Fig. (Despre drumuri, străzi etc.) Întortocheat. Am ocolit parcă străzi încîlcite. SAHIA, N. 55. Drumurile cele încîlcite printre vii. ȘEZ. III 184. ♦ (Despre gînduri, idei, vorbe) Confuz, obscur, greu de înțeles, neclar. Ce? Cum? Ajutor? – tresări cercetatul, rupt din chinul unor gînduri încîlcite. GALAN, Z. R. 217. Sînt lucruri care par foarte clare, pe cînd în realitate sînt foarte grele și încîlcite. GHEREA, ST. CR. II 15. Întrebările următoare... cît mai încîlcite, au găsit aproape la toate elevele aceleași cunoștințe sigure. VLAHUȚĂ, O. A. 437. ♦ (Despre scris) Neciteț. M-am cercat să citesc un romanț din acele manuscrise, dar scrisoarea era atît de încîlcită, încît le-am lăsat. NEGRUZZI, S. I 11.
încâlcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 să încâlceáscă
încâlcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încâlcésc, imperf. 3 sg. încâlceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încâlceáscă
ÎNCÂLCÍ vb. 1. v. încurca. 2. v. complica.
ÎNCÂLCÍT adj. 1. v. încurcat. 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. v. complicat. 4. v. confuz.
A încâlci ≠ a descâlci, a limpezi
A ÎNCÂLCÍ ~ésc tranz. 1) A face să se încâlcească. 2) (urme, drumuri etc.) A amesteca astfel, încât să nu poată fi găsit; a încurca. 3) (persoane) A împiedica sustrăgând atenția; a încurca. /în + câlți
A SE ÎNCÂLCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fire, ațe, păr etc.) A se amesteca astfel, încât să nu se poată desface ușor; a se încurca. 2) (despre persoane) A pierde firul gândurilor; a se încurca. /în + câlți
ÎNCÂLCÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCÂLCI și A SE ÎNCÂLCI. 2) (despre drumuri, străzi etc.) Care are multe coturi. /v. a (se) încâlci
încâlcì v. 1. a se încurca (vorbind de firele de cânepă sau de păr): 2. fig. a (se) încurca în genere. [Derivat din câlți: metaforă luată din tehnica torsului și analogă cu a încurca ițele].
încîlcésc v. tr. (vsl. *klŭčiti, ca’n sŭklŭčiti, a încreți, d. klŭkŭ, urzeală; rus. klok, kločók, cĭuf, moț, kločitĭ, a încîlci. V. cîlțĭ. Cp. cu colcovan). Încurc, amestec (ițele, firele, sfoara, păru). Fig. A încîlci lucrurile, afacerile.
ÎNCÂLCI vb. 1. a (se) amesteca, a (se) încurca, (reg.) a (se) bălmăji, (înv.) a (se) zăminti. (Ițele s-au ~.) 2. a (se) complica, a (se) încurca. (Lucrurile s-au ~.)
ÎNCÎLCIT adj. 1. amestecat, încurcat. (Fire ~.) 2. încurcat, întortocheat, sucit. (Fraze ~.) 3. complicat, încurcat. (Trebuie rezolvată această problemă ~.) 4. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.)

încâlcit dex online | sinonim

încâlcit definitie

Intrare: încâlci
încâlci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: încâlcit
încâlcit adjectiv